**Comenzile globale de superpetroliere ating cote istorice, într-un context de semnale contradictorii privind cererea de țiței.**
Deși prețurile petrolului au înregistrat o scădere marți, alimentată de o aparentă destindere a tensiunilor dintre Iran și Israel, dinamica pieței țițeiului este departe de a fi simplă. Un armistițiu fragil în Golf, un flux record de comenzi pentru petroliere, semnale de încetinire a cererii pe termen scurt, dar și o perspectivă de creștere susținută a consumului pe termen lung, toate acestea conturează un tablou complex.
**Recul temporar al prețurilor, sub influența armistițiului**
Contractele futures pe țiței au resimțit o ușurare după anunțul încetării atacurilor reciproce între Iran și Israel. Prețul West Texas Intermediate (WTI) cu livrare în iulie a crescut cu 0,8% la 91,30 dolari pe baril, în timp ce Brent cu livrare în august a câștigat 1,2%, ajungând la 94,25 dolari. Această evoluție a pus capăt unor sesiuni consecutive de pierderi, oferind un respiro pieței, afectată anterior de închiderea potențială a Strâmtorii Ormuz, o rută esențială pentru aproximativ o cincime din țițeiul transportat pe mare la nivel global. Totuși, o parte din câștigurile de marți au fost anulate în prima parte a zilei de miercuri, pe fondul unor noi tensiuni, rebelii Houthi din Yemen anunțând interdicția navelor legate de Israel în Marea Roșie.
**OPEC+ și semnalele de cerere în diminuare**
În ciuda eforturilor de a stabiliza piața, OPEC+ a aprobat a patra creștere consecutivă a producției în patru luni. Cu toate acestea, impactul real asupra ofertei este limitat, majoritatea membrilor confruntându-se cu dificultăți în respectarea cotelor, fie din cauza perturbărilor din Strâmtoarea Ormuz, fie din cauza atacurilor cu drone ucrainene asupra infrastructurii rusești. Arabia Saudită a redus prețul oficial de vânzare către cumpărătorii asiatici pentru a doua lună consecutiv, un semnal clar că cererea fizică de petrol se diminuează.
**Record de comenzi pentru superpetroliere: Un pariu pe viitor?**
În contrast cu semnalele de cerere în scădere, industria transportului maritim de petrol a înregistrat o activitate fără precedent. Potrivit Clarkson Research, 262 de superpetroliere VLCC (Very Large Crude Carrier), cu o capacitate de transport de câte două milioane de barili, sunt comandate la șantierele navale la nivel global. Această cifră depășește recordul anterior din octombrie 2008 și reprezintă peste un sfert din flota existentă, cea mai mare pondere din 2011. Această explozie de comenzi este susținută de dublarea tarifelor zilnice pentru petroliere, creșterea masivă a capitalizării de piață a companiilor de transport maritim și prețurile record pentru navele second-hand, ajungând la 115 milioane de dolari pentru un VLCC.
**Provocări și perspective pe termen lung**
Pe măsură ce se comandă noi nave, fundamentele economice se schimbă. Analiștii subliniază că piața pare să fi asimilat șocul ofertei, cu anumite nave tranzitând deja Strâmtoarea Ormuz pe baza unor acorduri bilaterale. Există însă și avertismente că o eventuală redeschidere a Strâmtorii Ormuz ar putea duce la o prăbușire bruscă a tarifelor de transport. Pe de altă parte, perspectivele pe termen lung sugerează o creștere continuă a consumului global de petrol până în 2050, determinată în principal de piețele emergente și economiile în dezvoltare. Acest necesar de transport va fi acoperit de noile nave comandate, dar industria se confruntă și cu provocări precum politicile de emisii zero și ascensiunea energiei regenerabile, sugerând că operatorii de flote trebuie să navigheze într-un peisaj geopolitic și energetic extrem de volatil.