Cu doar cinci aglomerări urbane importante din punct de vedere economic (Brașov, Cluj, Sibiu, Valea Prahovei, Baia Mare), zona montană a României trăiește în condiții net inferioare zonei de câmpie, confruntându-se cu depopulare, acces redus la servicii și venituri mici, potrivit Strategiei pentru zona Montană realizată de ANZM, instituție cu șapte centre regionale și 32 de oficii de dezvoltare montană.
Iar dacă vorbim despre surse de bani, sectoarele economice din zona montană cu cea mai mare valoare adăugată brută totală se limitează la comerț și producție, construcții și logistică. Agricultura, silvicultura și turismul rural sunt și ele „ancore importante ale activității economice” dar sunt în curs de dezvoltare.
Și, cum nici fondurile UE nu ajung, ANZM propune ca dezvoltarea să se facă din bugetul statului. „În zonele montane rămân deficiențe semnificative de finanțare, care nu pot fi abordate în mod adecvat doar prin finanțarea din fondurile europene, acestea având inflexibilități asociate, această provocare apare, în special, din criteriile de eligibilitate care pun un accent puternic pe dimensiunea populației. Zona montană, caracterizată adesea prin densități mai mici de populație, se află într-un dezavantaj în acest cadru. Din cauza acestui dezechilibru, proiectele și inițiativele critice din regiunile montane rămân subfinanțate, împiedicând capacitatea acestora de a aborda probleme stringente, cum ar fi dezvoltarea infrastructurii, crearea de locuri de muncă și protecția mediului. Aceste lipsuri de finanțare pentru comunitățile montane dezavantajate vor fi abordate prin fonduri naționale complementare”, se arată în strategie.
Ca soluție, instituția propune abordarea mai multor piloni. Astfel, strategia menționează creșterea atractivității și incluziunii sociale a orașelor mici de munte și a zonelor rurale pentru comunitățile multigeneraționale. Iar acest lucru va presupune dezvoltarea de centre comunitare de sănătate și asistență socială în orașele „pivot” ale zonei montane, înființarea de servicii de telemedicină, de sănătate mobilă și de îngrijire a bătrânilor în zonele montane izolate, dezvoltarea de creșe, grădinițe, programe after-school și dezvoltarea de programe integrate pentru atragerea și reținerea lucrătorilor și a profesioniștilor esențiali în orașele mici dn zona montană și în zonele rurale. Tot la acest capitol ANZM vorbește despre îmbunătățirea calității clădirilor și a accesului la utilitățile de bază în orașele mici din zona montană și în zonele rurale prin, spre exemplu, sprijinirea instalării de tehnologii off-grid în zonele montane izolate. Revitalizarea vieții civice și culturale în aceste zone se va face, spune instituția, prin sprijinirea dezvoltării inițiativelor de inovare socială ale comunității și a proiectelor de tip „sat inteligent”
Un al doilea pilon de dezvoltare are ca obiectiv îmbunătățirea mobilității și a conectivității digitale a locuitorilor din zona montană prin dezvoltarea serviciilor de mobilitate, cu accent pe facilitarea accesului locuitorilor din zonele montane rurale la orașele pivot și marile centre urbane, repararea și dezvoltarea selectivă a infrastructurii de mobilitate verde, extinderea infrastructurii de internet, dotarea comunităților cu echipamente pentru acces la internet și dezvoltarea competențelor digitale ale locuitorilor din zona montană.
Cât despre oportunitățile economice din zona montană, ANZM propune, printre altele, să se extindă sprijinului direcționat pentru diferențierea calității și comercializarea produselor agroalimentare montane, un sprijin integral pentru succesorii fermelor montane și pentru agro-antreprenori, sprijinirea transferului de teren către fermierii montani activi sau acordarea de asistență tehnică specifică producătorilor agroalimentari din zonele montane pentru depășirea barierelor administrative și juridice în calea accesului la PAC/PS PAC 2023-2027 și la alte fonduri și tipuri de sprijin din sectorul public. În sfera turismului, propunerile vizează îmbunătățirea calității serviciilor și modernizarea dotărilor turistice din zonele montane, sprijinirea implicării IMM-urilor din mediul rural și din orașele mici în economia turismului montan, cu accent pe legăturile dintre mediul urban și cel rural. De asemenea, se dorește stabilirea de scheme și instrumente de finanțare care să vizeze IMM-urile montane și micro-întreprinderile din sectoarele de specializare inteligentă (inclusiv sectorul agroalimentar, silvicultură și turism) precum și dezvoltarea de programe de formare profesională și vocațională.
„Până în 2035, întreaga zonă montană va fi mai bine pregătită să atenueze și să se adapteze provocărilor legate de depopulare, cu răspunsuri inteligente la scăderea populației, ancorate în capitalul social montan și în politici eficiente, iar viitorul comunităților, al culturii și al ecosistemelor montane rurale va arăta mai sigur”, se menționează în strategie.
Începând cu 2018, venitul pe cap de locuitor în zona montană a fost cu 27% mai mic decât media națională. Venitul mediu în zonele urbane montane în 2018 a fost cu 30% mai mic decât în zonele urbane din zona de câmpie (cu excepția Municipiului București); în timp ce venitul mediu în zonele rurale de munte a fost cu 21,6% mai mic decât în zonele rurale din zona de câmpie. De asemenea, în zona montană, veniturile din zonele rurale sunt considerabil mai mici decât cele urbane, dar există diferențe importante între grupele de munți – ponderea venitului rural în veniturile urbane variază în funcție de grupele montane, variind de la 19% la 50%. Cele mai mici diferențe de venituri urban-rural sunt în grupa Parâng (50% din venitul urban), în timp ce cele mai mari sunt în grupa Nordică (19% din venitul urban) și Bucegi (21%).