Cine apără infrastructura energetică din Marea Neagră? O întrebare fără un răspuns clar în România

Președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, a ridicat o problemă crucială privind securitatea energetică a României în zona Mării Negre: lipsa unei structuri unice, dedicate exclusiv protecției infrastructurii energetice offshore. Conform analizei transmise de AEI, securitatea platformelor petroliere și a viitoarelor instalații strategice din Marea Neagră este asigurată teoretic într-un mod indirect, prin colaborarea mai multor instituții. Totuși, nu există o entitate centralizată cu responsabilitatea principală și exclusivă în acest sens. Printre principalii actori implicați în asigurarea securității, identificați de specialistul în energie, se numără: * **Operatorul (OMV Petrom):** Responsabil pentru securitatea industrială, monitorizarea tehnică și controlul accesului. * **Firme de securitate private:** Asigură paza platformelor, cu proceduri de securitate și echipe specializate. * **Forțele Navale Române:** Supraveghează și mențin prezența navală în zona de responsabilitate a României, monitorizând amenințările maritime. * **Forțele Aeriene Române:** Asigură supravegherea spațiului aerian și reacționează la amenințări aeriene. * **SRI și SIE:** Monitorizează riscurile și amenințările de securitate națională. * **MAI și Poliția de Frontieră Română:** Au atribuții în securitatea maritimă și controlul frontierelor. * **Autoritatea Navală Română:** Monitorizează traficul naval și siguranța navigației. Dumitru Chisăliță subliniază că niciuna dintre aceste instituții nu are ca misiune principală sau exclusivă apărarea infrastructurilor energetice, fie ele offshore sau onshore, și nici coordonarea securității energetice a României. Situația devine și mai importantă odată cu dezvoltarea proiectului Neptun Deep, o infrastructură energetică majoră pentru România și Uniunea Europeană, amplasată în Zona Economică Exclusivă a țării. „Neptun Deep nu se află în apele teritoriale ale României, ci în Zona Economică Exclusivă a României. În apele teritoriale (12 mile marine de la coastă), România exercită suveranitate deplină, similar teritoriului național. În Zona Economică Exclusivă, România nu are suveranitate teritorială, ci drepturi suverane asupra resurselor și infrastructurilor economice, inclusiv asupra exploatărilor de hidrocarburi și a instalațiilor offshore”, explică președintele AEI. Acesta consideră că protecția unei astfel de infrastructuri este mult mai complexă din punct de vedere juridic și militar comparativ cu securitatea unui obiectiv terestru. În cazul unui incident precum un atac cu drone maritime, sabotaj asupra conductelor submarine sau o operațiune hibridă, răspunsul ar implica simultan multiple structuri, dar ar lipsi coordonarea centralizată. „Nu există însă un comandament unic dedicat securității energetice care să coordoneze permanent aceste capabilități”, afirmă Chisăliță. El sugerează că, odată cu intrarea în producție a Neptun Deep și dezvoltarea altor proiecte offshore, România ar trebui să adopte un model similar cu cel al Norvegiei sau Regatului Unit, care au concepte pragmatice și de protecție permanentă a infrastructurilor energetice. „Întrebarea ‘Cine apără platformele de gaze din Marea Neagră?’ scoate în evidență vulnerabilitatea mare a României, care poate fi eliminată prin propunerea înaintată de Asociația Energie Inteligentă Guvernului României încă din anul 2016, de constituire a Dispeceratul Național de Securitate Energetică, instituție independentă în coordonarea Guvernului”, a concluzionat Dumitru Chisăliță.