Un nou studiu indică faptul că boala de epuizare cronică (CWD - Chronic Wasting Disease) ar putea fi mai imprevizibilă decât se credea anterior. Cercetarea a descoperit că această boală se poate răspândi silențios, prin prezența prionilor infecțioși chiar și la animale care nu prezintă simptome.
Deși nu există un risc confirmat pentru oameni, cercetătorii subliniază că abilitatea bolii de a evolua și de a se răspândi între specii necesită o atenție deosebită. Oamenii de știință au descoperit o latură ascunsă a bolii de epuizare cronică: prionii infecțioși se pot transmite neobservați, ridicând noi întrebări pe măsură ce boala fatală a faunei sălbatice continuă să se extindă.
Boala de epuizare cronică este cunoscută în principal ca o afecțiune care afectează animale din familia cervidelor (rumegătoare cu copite), precum cerbii și elanii. Cu toate acestea, un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Calgary și colaboratorii lor internaționali a examinat dacă boala ar putea să depășească granițele cervidelor și să infecteze alte specii.
Nu a existat niciodată un caz confirmat de CWD la oameni. Chiar și așa, oamenii de știință afirmă că noile descoperiri subliniază importanța monitorizării și cercetării continue, pe măsură ce boala continuă să se extindă în noi zone. CWD este o boală neurologică fatală cauzată de proteine infecțioase numite prioni. Aceasta devine din ce în ce mai răspândită în America de Nord, inclusiv în regiuni în expansiune din Alberta.
În cercetarea publicată în revista Science Advances, investigatorii au utilizat experimente controlate de laborator pentru a studia potențialul zoonotic al CWD. Majoritatea animalelor implicate nu au dezvoltat simptome. Cu toate acestea, cercetătorii au detectat cantități mici de prioni infecțioși în țesuturile acestora. Atunci când probele de la acele animale au fost transferate altor specii, receptorii au dezvoltat semne de CWD.
"Aceste descoperiri arată că, chiar și fără semne clinice evidente, prionii infecțioși pot fi încă prezenți și transmisibili," declară Dr. Samia Hannaoui, doctor în științe, cercetător și profesor asistent la Facultatea de Medicină Veterinară a Universității din Calgary (UCVM) și primul autor al studiului.
Prionii diferă de mulți alți agenți infecțioși prin faptul că se pot modifica pe măsură ce se deplasează între gazde. În timp, acest proces poate genera noi tulpini cu caracteristici diferite. "Nu avem de-a face cu un singur agent fix," afirmă Dr. Hermann Schaetzl, doctor în medicină, profesor la UCVM și ultimul autor al studiului. "Tulpinele de prioni se pot evolua, iar această evoluție poate influența modul în care se comportă boala."
Potrivit cercetătorilor, această capacitate de a se modifica face ca bolile prionice să fie deosebit de dificil de prevăzut și gestionat. CWD prezintă o problemă suplimentară: animalele infectate pot elibera prioni infecțioși în mediu cu mult înainte ca simptomele să devină vizibile. Prionii pot fi eliminați prin urină și fecale timp de luni sau chiar ani, contaminând vegetația și solul.
"Până când apar semnele clinice, animalul a fost adesea infecțios pentru o perioadă lungă de timp," explică Dr. Schaetzl. "Acesta este motivul pentru care această boală este deosebit de dificil de controlat."
Cercetătorii subliniază că rezultatele lor nu indică o amenințare imediată pentru oameni. "Descoperirile noastre nu indică un risc imediat pentru oameni, dar sugerează că situația este mai nuanțată decât s-a înțeles anterior," afirmă Dr. Schaetzl. "Pe măsură ce CWD devine mai răspândită, înțelegerea acestor dinamici devine tot mai importantă."
Oamenii de știință notează, de asemenea, că bolile prionice au traversat barierele speciilor în trecut. Un exemplu binecunoscut este encefalopatia spongiformă bovină (BSE), cunoscută sub numele de "boala vacilor nebune", care a fost transmisă de la bovine la oameni.
Dovezile actuale indică existența unei bariere puternice între CWD și oameni. Cu toate acestea, studii precum acesta sunt concepute pentru a investiga dacă prionii s-ar putea adapta treptat în moduri care să schimbe modul în care se răspândesc sau cum se dezvoltă boala.
Deși cercetătorii consideră riscul actual pentru oameni redus, ei afirmă că expansiunea continuă a CWD în rândul faunei sălbatice face ca eforturile de supraveghere și control al bolii să fie din ce în ce mai importante. "Cu cât boala se răspândește mai mult la animale, cu atât există mai multe oportunități de expunere," spune Dr. Schaetzl. "Riscul este legat de prevalență."
Cercetătorii de la UCalgary lucrează, de asemenea, la modalități potențiale de a reduce transmiterea în populațiile de cervide. Studii timpurii de vaccinare, utilizând modele la șoareci care imită infecția la cerbi și elani, au produs rezultate încurajatoare. Animalele vaccinate au eliminat mai puțini prioni infecțioși atât în stadiile incipiente, cât și în cele târzii ale bolii și au supraviețuit mai mult după expunere.
"Dacă putem reduce eliminarea (prionilor), am putea reduce transmiterea," afirmă Dr. Hannaoui. "Acest lucru ar putea avea implicații importante la nivelul populației de cervide."
Pe măsură ce boala de epuizare cronică continuă să se extindă, cercetătorii afirmă că rămâne esențială înțelegerea mai bună a modului în care bolile prionice se răspândesc și evoluează, inclusiv posibilitatea unor infecții silențioase sau neobișnuite. Această cunoaștere ar putea juca un rol important în protejarea faunei sălbatice și în sprijinirea eforturilor de sănătate publică în viitor.