Statele Unite și Iranul au semnat electronic un acord-cadru pentru încheierea războiului de trei luni și redeschiderea strategică a Strâmtorii Hormuz. Acordul, confirmat de oficiali de rang înalt ai administrației americane pe 15 iunie, stabilește o perioadă de negocieri de 60 de zile axată pe probleme nucleare, sancțiuni și securitate regională.
Conform declarațiilor oficialilor americani, relaxarea sancțiunilor va fi implementată etapizat și va fi legată de angajamente verificabile din partea Iranului. Pe de altă parte, Teheranul susține că ar putea percepe taxe pentru serviciile maritime, în coordonare cu Omanul. Acest potențial acord a influențat deja pozitiv sentimentul pieței, crescând așteptările privind fluxurile sporite de petrol și reducerea riscului geopolitic în Orientul Mijlociu.
Semnarea virtuală a acordului a implicat președintele SUA, Donald Trump, și vicepreședintele JD Vance, în timp ce din partea Teheranului a semnat președintele parlamentului iranian și negociatorul șef, Mohammad Baqer Qalibaf. Acordul urmează să fie semnat oficial în cadrul unei ceremonii la Geneva, Elveția, pe 19 iunie, iar textul integral al memorandumului va fi publicat în 24-48 de ore, cu promisiunea unei transparențe totale și a absenței unor acorduri secrete.
Agenția de presă Mehr din Iran a publicat detalii ale memorandumului, indicând negocieri pe parcursul a 60 de zile privind programul nuclear iranian și ridicarea completă a sancțiunilor. Washingtonul a subliniat importanța asigurării că Iranul nu va dezvolta arme nucleare și că Strâmtoarea Hormuz va fi deschisă traficului maritim liber. Strâmtoarea, o rută vitală pentru aprovizionarea globală cu petrol și gaze, fusese practic închisă de Iran la 28 februarie, în urma unei campanii militare americano-israeliene.
Oficialii americani anticipează o creștere semnificativă a traficului maritim în strâmtoare în următoarele două săptămâni, estimând atingerea unui nivel apropiat de cel pre-conflictual de aproximativ 140 de nave zilnic. Se preconizează ca strâmtoarea să fie complet deschisă până pe 19 iunie. Washingtonul a insistat asupra menținerii unui trafic fără taxe timp de 60 de zile, conform memorandumului, urmând ca discuțiile regionale să stabilească aranjamentele pe termen lung. Cu toate acestea, persistă ambiguitate cu privire la taxele de trecere, agenții de presă iraniene sugerând o reglementare a traficului în coordonare cu Omanul, ceea ce contrazice afirmațiile americane.
Reuters a citat un oficial iranian anonim, conform căruia SUA ar elibera 25 de miliarde de dolari din active iraniene înghețate, în schimbul angajamentului Iranului de a nu produce sau achiziționa arme nucleare. Oficialii americani au negat categoric orice schimb de bani, deși au existat speculații privind deblocarea unor active substanțiale. Aceștia au reiterat că relaxarea sancțiunilor va fi condiționată de etape și de îndeplinirea unor obiective verificabile, în special în ceea ce privește activitățile nucleare și comportamentul regional al Iranului.
Administrația SUA a precizat că retragerea trupelor israeliene din Liban nu a fost o condiție a acordului, dar a încadrat înțelegerea cu Iranul ca parte a unui efort mai larg de reducere a tensiunilor regionale. S-a subliniat că acordul nu este un "armistițiu unilateral" și că Israelul își păstrează dreptul de a răspunde în cazul continuării atacurilor Hezbollah. Cu toate acestea, premierul pakistanez Shehbaz Sharif a anunțat pe 15 iunie că Teheranul și Washingtonul au convenit încetarea "imediată și permanentă" a operațiunilor militare "pe toate fronturile, inclusiv în Liban". Pakistanul a jucat un rol important de mediator.
În Iran, reacțiile populației la acordul-cadru sunt mixte. Unii își exprimă o optimism precaut, sperând la o pace relativă și la îmbunătățirea condițiilor economice, în timp ce alții rămân sceptici, considerând acordul ca fiind pe termen scurt și temându-se că actualul regim ar putea profita pentru a-și consolida puterea. Există, de asemenea, speranța că acest acord ar putea facilita o schimbare a regimului "din interior".