Inițiativa "Four Seas" (Cele Patru Mări) propune crearea unei rețele extinse de conducte și legături de transport, care să conecteze regiunile Golfului Persic, Mediteranei, Mării Negre și Mării Caspice, tranzitând Siria și Turcia. Planul vizează mobilizarea unor investiții de până la 10 miliarde de dolari în infrastructură și transportul a 4 milioane de barili de petrol pe zi și până la 50 de miliarde de metri cubi de gaze naturale anual către Europa.
Susținătorii proiectului argumentează că acesta ar putea spori securitatea energetică a Europei, atrage investiții din partea statelor din Golf și genera miliarde de dolari anual din venituri de tranzit și producție pentru Siria. Perturbările extinse cauzate de conflictul dintre SUA și Iran subliniază necesitatea diversificării rutelor de export de energie, pentru a reduce dependența de transportul maritim prin Strâmtoarea Ormuz.
O nouă inițiativă, lansată de New Lines Institute din Washington D.C., vizează transformarea Siriei și Turciei în hub-uri majore de distribuție a energiei. Inițiativa "Four Seas" conturează un cadru ambițios pentru redirecționarea fluxurilor de export de energie, menită să reducă dependența Europei de petrolul și gazul rusesc și iranian, și să direcționeze investițiile din statele din Golf către proiecte de infrastructură aliniate cu Occidentul.
Inițiativa, ce se extinde pe Golful Persic, Marea Neagră, Marea Caspică și Mediterană, își propune să extindă rutele de export terestre din Golf către Siria și Turcia, via Irak și Iordania. Un component auxiliar prevede conectarea noilor rute de export cu rețelele de export din bazinele Caspic și Negru.
"Stabilizarea Siriei post-Assad deschide o fereastră îngustă, dar istoric decisivă, pentru a transforma Levantul dintr-un teatru al conflictului energetic într-un coridor energetic continental", se arată într-un document de concept publicat de New Lines Institute (NLI). "Inițiativa 'Four Seas' ar livra patru beneficii strategice compuse: suveranitate energetică europeană prin reducerea dependenței de Rusia și Iran; primat comercial american în infrastructura cea mai strategică a Orientului Mijlociu; reconstrucție economică siriană susținută de venituri din tranzit; și o soluționare geopolitică durabilă care recompensează alinierea cu Occidentul".
Conceptul "Four Seas" este modelat după un cadru similar în care participă 13 state membre ale Uniunii Europene, denumit Inițiativa "Three Seas". Lansată în 2015, "Three Seas" promovează conectivitatea într-o varietate de sfere economice, inclusiv energie, transport și infrastructură digitală.
Planul "Four Seas" prevede crearea unui consorțiu de infrastructură capabil să mobilizeze până la 10 miliarde de dolari pentru construirea de conducte pe coridorul Golfului Persic-Mediterană. Odată operaționale, noile rute de export vor fi capabile să transporte până la 4 milioane de barili de petrol pe zi și până la 50 de miliarde de metri cubi de gaze pe an către piețele mediteraneene și europene. Acest lucru ar permite Siriei să genereze venituri combinate din producție și tranzit între 8 și 12 miliarde de dolari anual, oferind un flux de venituri constant pentru reconstrucția țării.
Experții prezenți la evenimentul de lansare din Washington, pe 11 iunie, au lăudat inițiativa "Four Seas" ca fiind realistă. Cu toate acestea, unii au subliniat că implementarea se confruntă în continuare cu provocări considerabile. "Vedem nevoia de a găsi rute alternative pentru a scoate [energia]", a declarat Robert F. Cekuta, un diplomat american retras, care a servit ca ambasador în Azerbaidjan. "Acesta este, de asemenea, un mod de a reintroduce Siria în [comunitatea] națiunilor; a fost prea mult timp auto-izolată. Dezavantajul este că trebuie să convingi oamenii să se așeze la masă, să intre în aspectele practice, în detalii pentru a ajuta ca acest lucru să se întâmple, în ceea ce privește relațiile corporative, să implici companiile, nu doar companiile petroliere, ci și companiile de construcții."