Nava cu Propulsie Nucleară Desfășurată în Războiul lui Trump Împotriva Bărcilor cu Droguri
USS Gerald R. Ford, cel mai avansat portavion al Marinei SUA, se îndreaptă spre Marea Caraibelor, ca parte a unei strategii a Pentagonului despre care se spune că are scopul de a consolida lupta împotriva traficului de droguri în America de Sud.
Vestea a fost confirmată la sfârșitul săptămânii trecute de Sean Parnell, asistentul secretarului apărării pentru afaceri publice, prin intermediul rețelelor sale sociale. În mesajul său, el a explicat că desfășurarea lui Gerald R. Ford „va consolida capacitatea Statelor Unite de a detecta, monitoriza și demonta actorii și activitățile ilicite care compromit securitatea și prosperitatea teritoriului SUA, precum și stabilitatea noastră în emisfera vestică.”
Până acum, doar nave și aeronave de luptă fuseseră mobilizate în zonă. De luna trecută, administrația președintelui Donald Trump a menținut o campanie în apele Caraibelor menită să combată traficul de droguri, argumentând că activitatea diferitelor organizații criminale pune în pericol securitatea poporului american. În ultimele săptămâni, forțele armate americane au vizat mai multe nave și și-au acuzat operatorii că transportă droguri, o situație care a sporit tensiunile diplomatice ale SUA cu națiuni precum Venezuela și Columbia.
Trimiterea Ford reprezintă o escaladare a activității militare a Washingtonului în regiune, care, potrivit specialiștilor, ar putea crește și mai mult ostilitățile.
Ford a fost descris ca fiind cel mai avansat și mai scump din lume. Construcția sa a avut o valoare estimată de 13 miliarde de dolari, potrivit presei industriei militare. Este primul dintr-o nouă generație de portavioane destinate să înlocuiască clasa Nimitz, care din anii 1970 a fost pilonul flotei americane.
Site-ul Naval Technology explică faptul că clasa Ford cuprinde portavioane cu propulsie nucleară, dezvoltate de divizia Newport News Shipbuilding a Huntington Ingalls Industries pentru Marina SUA, ca parte a Programului de portavioane CVN-21.
Comparativ cu clasa Nimitz, USS Gerald R. Ford încorporează 23 de sisteme noi sau îmbunătățite care optimizează transportul, comunicarea, urmărirea, performanța operațională, toleranța la greutate și funcțiile de stabilitate, printre alte aspecte. Nava deplasează aproape 100.000 de tone, are 333 de metri lungime și 40,8 metri lățime și are o punte de zbor lată de 78 de metri.
Una dintre principalele sale inovații este sistemul său avansat de propulsie nucleară, care îmbunătățește generarea și distribuția de energie cu 150% față de predecesorii săi. Acest sistem, dezvoltat de Northrop Grumman, este compus din două reactoare, patru arbori și un sistem zonal de distribuție electrică, permițându-i să navigheze până la 20 de ani fără a realimenta.
Nava operează cu Electromagnetic Aircraft Launch System, considerat cea mai mare inovație a sa. Acest mecanism înlocuiește catapultele tradiționale cu abur cu un motor liniar electromagnetic de accelerare, care îmbunătățește controlul în accelerarea aeronavelor cu și fără pilot. În practică, permite lansarea vehiculelor la viteze mai mari, cu armament mai greu sau cu mai mult combustibil, extinzând gama, acoperirea și letalitatea acestora. O tehnologie similară este utilizată în cele 11 ascensoare avansate de armament care, folosind motoare electromagnetice mai degrabă decât motoare hidraulice, transportă muniții din magazine pe puntea de zbor mai rapid și mai eficient.
Portavionul este, de asemenea, echipat cu un sistem de frânare numit Advanced Arresting Gear, care folosește un motor electromagnetic pentru a controla așa-numitul cablu sintetic de arestare, reducând tensiunea maximă și sarcina asupra cârligului de frânare și a fuzelajului aeronavei. Acest sistem face posibilă oprirea mai sigură atât a dronelor, cât și a avioanelor de vânătoare supersonice.
Mastul integrează radare cu matrice plană, un radar volumetric de căutare în bandă S și un radar multifuncțional în bandă X, care permit urmărirea simultană a mai multor ținte, atât aeriene, cât și maritime, la sute de kilometri distanță. În plus, are un sistem de apropiere și aterizare de înaltă precizie care, spre deosebire de sistemele tradiționale bazate pe radar, utilizează tehnologia GPS corectată de o stație de referință locală fixă instalată pe navă. Acest lucru oferă o ghidare extrem de precisă către zona de aterizare, chiar și în condiții nefavorabile sau cu mișcarea navei. Datorită acestui control digital, numărul de operațiuni este crescut cu un consum mai mic de energie.
USS Gerald R. Ford poate transporta un arsenal extins care include rachete, proiectile de tun, bombe, torpile și încărcături de adâncime destinate războiului antisubmarin. Pe punte, Ford poate găzdui până la 90 de aeronave pentru diverse scopuri: F/A-18 Super Hornet, avioane de vânătoare de ultimă generație cu versiuni adaptate pentru a bruia comunicațiile inamice; și E-2 Hawkeye, o aeronavă de supraveghere și avertizare timpurie. Acesta se adaugă elicopterelor cu capacități de atac antisubmarin și navelor de transport tactic.
Nava poate atinge viteze de peste 34 de mile pe oră (55 de kilometri pe oră) și poate efectua aproximativ 160 de operațiuni aeriene pe zi, o cifră care poate crește la 220 în scenarii de criză sau de război intens.
Capacitățile acestei nave au ridicat întrebări cu privire la adevăratele intenții ale Statelor Unite în Caraibe. O analiză a Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) avertizează că desfășurarea Ford sugerează mai mult un semnal politic și descurajare decât o operațiune autentică împotriva traficului de droguri. „Administrația atribuie desfășurarea portavionului unei misiuni antidrog, iar unele dintre capacitățile sale largi pot contribui la operațiunile în curs”, concluzionează raportul CSIS. „În general, însă, aceste nave nu sunt bine adaptate pentru sarcini de supraveghere menite să reducă traficul de droguri. Dimpotrivă, ele sunt foarte eficiente pentru efectuarea de lovituri aeriene și pentru sprijinirea debarcărilor amfibii. Mutarea unui element atât de important al puterii de luptă a SUA este semnificativă din cauza angajamentului strategic implicat.”
Această poveste a apărut inițial în WIRED en Español și a fost tradusă din spaniolă.