S-a descoperit că neuronii hiperactivi din amigdală stimulează anxietatea și retragerea socială, dar reechilibrarea activității lor a inversat aceste efecte la șoareci. Studiul dezvăluie un mecanism neuronal precis care ar putea duce la tratamente mai localizate pentru tulburările de dispoziție.
O echipă de cercetare de la Institutul de Neuroștiințe (IN), condusă de Juan Lerma, a descoperit modul în care un grup distinct de neuroni din amigdală – o regiune a creierului implicată în procesarea emoțiilor – contribuie la anxietate, depresie și modificări ale comportamentului social. Descoperirea, publicată în iScience, arată că restabilirea echilibrului excitabilității neuronale într-o parte precisă a amigdalei poate inversa aceste modificări comportamentale la șoareci.
„Știam deja că amigdala este implicată în anxietate și frică, dar acum am identificat o populație specifică de neuroni a căror activitate dezechilibrată singură este suficientă pentru a declanșa comportamente patologice”, explică Lerma. Echipa sa a folosit un model de șoarece modificat genetic care supraexprimă gena Grik4, care crește producția de receptori de glutamat de tip GluK4 și mărește excitabilitatea neuronală. Acești șoareci, dezvoltați de același laborator în 2015, au prezentat anxietate și retragere socială similare cu simptomele observate la persoanele cu afecțiuni precum autismul sau schizofrenia.
Cercetătorii au reușit să normalizeze expresia Grik4 în special în neuronii localizați în amigdala basolaterală. Această ajustare a restabilit comunicarea normală cu un grup de neuroni inhibitori din amigdala centrolaterală, cunoscuți sub numele de „neuroni cu descărcare regulată”. „Acea simplă ajustare a fost suficientă pentru a inversa comportamentele legate de anxietate și deficitul social, ceea ce este remarcabil”, spune Álvaro García, primul autor al studiului. Echipa a evaluat animalele folosind înregistrări electrofiziologice și teste comportamentale concepute pentru a măsura anxietatea, depresia și interacțiunea socială. Aceste teste evaluează trăsături precum preferința pentru spații deschise sau închise și interesul pentru șoareci necunoscuți. Folosind instrumente de inginerie genetică și viruși modificați, oamenii de știință au corectat cu precizie disfuncția din amigdala basolaterală și au urmărit modificările atât în activitatea neuronală, cât și în comportamentul general.
Cercetătorii au aplicat apoi aceeași abordare șoarecilor normali (de tip sălbatic) care au prezentat în mod natural niveluri mai ridicate de anxietate. Tratamentul le-a redus și anxietatea. „Aceasta validează descoperirile noastre și ne dă încredere că mecanismul pe care l-am identificat nu este exclusiv unui model genetic specific, ci poate reprezenta un principiu general pentru modul în care sunt reglementate aceste emoții în creier”, notează Lerma.
Unele deficite cognitive, cum ar fi problemele cu memoria de recunoaștere a obiectelor, nu au fost corectate, sugerând că alte regiuni, cum ar fi hipocampul, ar putea juca, de asemenea, un rol în aceste tulburări. Chiar și așa, rezultatele deschid noi perspective promițătoare pentru terapie. „Targetarea acestor circuite neuronale specifice ar putea deveni o strategie eficientă și mai localizată pentru a trata tulburările afective”, conchide Lerma.