"Obiectivul companiei nu a fost niciodată să se retragă, ci să continue", au transmis oficialii Lukoil, gigantul rus vizat de sancțiuni internaționale, care au detaliat în exclusivitate pentru Mediafax investițiile deja realizate și planificate în proiectul de explorarea a gazelor naturale din perimetrul Trident din Marea Neagră, în care îl are partener pe cel mai mare producător național de gaze naturale.
Oficialii companiei Lukoil Overseas – una dintre cele patru entități de sub umbrela gigantului rus intrat sub supravegherea extinsă a statului român în contextul impunerii sancțiunilor internaționale ca urmării a războiului din Ucraina – au detaliat, într-un amplu răspuns la solicitarea Mediafax, argumentele care stau la baza deciziei ferme de a continua proiectul de explorare a gazelor din zona românească a Mării Negre.
Solicitarea Mediafax a fost transmisă înainte de escaladarea tensiunilor din Orientul Mijlociu, cu scopul de a afla date economice concrete privind nivelul investițiilor gigantului rus în România, și mai ales privind acest proiect, după ce compania a depus la Tribunalul București o acțiune în constatarea existenței unui caz de forță majoră.
Este vorba de perimetrul EX-30 Trident, aflat în zona economică exclusivă a României, la aproximativ 170 km de țărm, o concesiune în care Lukoil deține pachetul majoritar, de circa 88%, restul acțiunilor fiind deținute de producătorul național Romgaz, la care statul, prin Ministerul Energiei deține 70% din acțiuni. Mai exact, rușii de la Lukoil au deschis o acțiune în care pârâți sunt Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon (ANRMPSG) și Romgaz, pentru a obține recunoașterea juridică a cazului de forță majoră, acțiunea fiind înregistrată la instanță pe 13 februarie, conform acțiunii ce poate fi văzută pe Portal.just.ro.
Coincidența face, a transmis Lukoil în exclusivitate pentru Mediafax, că a fost înregistrată cu o zi după ce Executivul a adoptat proiectul de hotărâre de Guvern care prevede implementarea măsurii supravegherii extinse – după ce a reglementat cadrul de aplicare și în cazul sancțiunilor internaționale – în cazul activelor deținute de Lukoil în România.
Potrivit datelor furnizate în exclusivitate pentru Mediafax, de la momentul intrării în România, anul 2011, compania a investit în total aproximativ 880 de milioane de dolari. Aproximativ 630 de milioane de dolari din total au fost cheltuiți pentru dezvoltarea proiectului Trident din Marea Neagră. Sumă estimată pentru finalizarea explorării în acest perimetru înseamnă încă 150 de milioane de dolari, pe lângă alte costuri de infrastructură logistică de aproximativ 300 de milioane de euro. De amintit că în octombrie expiră licența de explorare pentru perimetrul Trident, conform informațiilor Mediafax.
Trezoreria Statelor Unite ale Americii a anunțat pe 26 februarie o prorogare a termenului-limită de aplicare a sancțiunilor SUA în cazul activelor gigantului rus Lukoil. Astfel, noul termen până la care Lukoil trebuie să își vândă activele globale, dacă nu vrea să suporte sancțiunile SUA este 1 aprilie.
„Încă de la început, compania a funcționat cu o viziune pe termen lung”
Răspunsul integral al Lukoil: „Prezența Lukoil Overseas în România se bazează pe ideea de angajament pe termen lung, continuitate și relevanță strategică. Nu vorbim despre un investitor pe termen scurt sau o companie interesată de o prezență temporară în România, ci despre o companie care este prezentă pe piața românească de petrol și gaze din amonte încă din 2011, care, de peste un deceniu, a realizat investiții semnificative, a contribuit la menținerea și crearea de locuri de muncă și a susținut în mod concret obiectivul mai larg al securității energetice a României. Prezența sa în România s-a caracterizat prin consecvență, loialitate față de proiectele întreprinse și disponibilitatea de a investi în termeni reali chiar și în contexte dificile, marcate de incertitudine. Încă de la început, compania a funcționat cu o viziune pe termen lung. Numai în primul său proiect de explorare (Rhapsody -n.r.), a investit aproximativ 250 de milioane de dolari, sumă care reflectă nu numai amploarea angajamentului său financiar, ci și seriozitatea implicării sale. Aceste investiții nu au fost de natură teoretică sau speculativă, ci au reprezentat un efort operațional concret, o contribuție reală la economia românească și o dovadă clară a intenției de a asigura continuitatea activităților energetice importante din punct de vedere strategic, chiar și în absența unor rezultate solide (având în vedere că primul proiect, în ciuda investiției inițiale, nu a progresat). În total, investițiile companiei au ajuns în prezent la aproximativ 880 de milioane de dolari. Acest nivel de expunere financiară evidențiază profunzimea implicării sale și măsura în care și-a asumat deja riscuri semnificative, atât din punct de vedere financiar, cât și operațional. În același timp, proiectul de explorare EX-30 Trident se află încă într-o etapă în care fezabilitatea sa nu a fost confirmată definitiv. Cu alte cuvinte, în ciuda resurselor foarte semnificative deja investite, proiectul necesită încă lucrări suplimentare, evaluări suplimentare și capital suplimentar pentru a putea avansa cu implementarea. Se estimează că vor fi necesare investiții suplimentare de peste 150 de milioane de dolari pentru finalizarea lucrărilor de explorare și evaluare (reiterăm că finalizarea explorării nu garantează descoperirea efectivă a rezervelor comerciale de gaze). Dacă rezervele de gaze sunt confirmate, vor fi necesare investiții suplimentare de milioane de dolari pentru dezvoltarea câmpului. Cu toate acestea, importanța acestui demers depășește sfera strict comercială. Dacă proiectul se dovedește fezabil și poate continua, impactul său va depăși interesul imediat al companiei și va avea relevanță directă pentru interesul național. Un astfel de proiect ar asigura continuitatea într-un sector critic de aprovizionare cu gaze și ar contribui în mod semnificativ la securitatea energetică a României pentru următorii 30 de ani. În ciuda tuturor acestor provocări, compania nu s-a retras din proiect. Dimpotrivă, la sfârșitul lunii septembrie, a început procesul de mobilizare a echipamentelor și serviciilor necesare pentru finalizarea activităților de explorare, demonstrând încă o dată că abordarea sa era una de continuitate, nu de retragere. În colaborare cu contractanții și partenerii contractuali, s-a angajat o investiție suplimentară de 30 de milioane de dolari, iar operațiunile de foraj au fost programate pentru februarie 2026. Acesta a fost un pas concret și substanțial, care a demonstrat că proiectul nu se afla doar la nivelul discuțiilor teoretice d e sau al intențiilor declarative, ci avansa efectiv, prin angajamente financiare și operaționale reale, către etapa de execuție. Punctul de cotitură a venit odată cu impunerea sancțiunilor internaționale de către Statele Unite (OFAC) și Regatul Unit (OFSI). Impactul acestor sancțiuni a fost imediat și profund, nu numai prin presiunea juridică și comercială pe care au generat-o, ci și prin climatul de incertitudine pe care l-au creat. Părțile implicate s-au confruntat cu o situație în care derularea practică a proiectului a devenit neclară, iar lipsa de previzibilitate a afectat în mod direct încrederea operațională necesară pentru a continua. În acest context, partenerii contractuali cheie aflați în etapa finală de dezvoltare s-au retras din contract. Această retragere nu s-a datorat lipsei de angajament, pregătire sau rea voință din partea companiei, ci unui context extern care a făcut continuarea proiectului considerabil mai complexă, dar nu imposibilă. Chiar și în aceste circumstanțe, Lukoil Overseas nu a abandonat proiectul. Dimpotrivă, a continuat să acționeze în mod responsabil și să suporte costurile menținerii acestuia într-un context deosebit de dificil, chiar dacă se confruntă în continuare cu un mediu ostil și cu o presiune semnificativă. Compania și-a păstrat personalul și resursele, a continuat să plătească salariile și a căutat în mod activ forme alternative de cooperare și soluții viabile pentru a permite continuarea proiectului. Într-un context în care independența energetică, reziliența și stabilitatea aprovizionării pe termen lung au devenit obiective esențiale, continuarea unui astfel de proiect nu este doar o miză corporativă, ci una direct legată de interesele economice și strategice ale statului român. Prin urmare, avem de-a face cu o companie care a demonstrat deja loialitate, seriozitate și angajament pe termen lung prin investiții substanțiale, implicare operațională constantă într-un context fără precedent și crearea și menținerea constantă a locurilor de muncă pentru cetățenii români. Ea a rămas prezentă chiar și atunci când proiectul a devenit mai dificil, mai incert și mai costisitor de susținut. Obiectivul companiei nu a fost niciodată să se retragă, ci să continue. Toate eforturile sale au vizat menținerea proiectului în viață, protejarea valorii deja create, conservarea muncii și a investițiilor deja realizate și menținerea posibilității ca această inițiativă strategică să genereze în cele din urmă beneficii pe termen lung pentru economia și securitatea energetică a României”.