Războiul din Iran creează o inflație persistentă, care ar putea pune capăt erei banilor ieftini și ar putea expune fragilitatea piețelor energetice globale.
Băncile centrale își pierd puterea de a salva piața bursieră, deoarece costurile cu energia rămân ridicate.
Ce trebuie să știți: Războiul din Iran a expus fragilitatea piețelor energetice globale, sporind riscul ca șocurile petroliere și întreruperile de aprovizionare să mențină inflația structural mai ridicată pentru ani de zile.
Pe măsură ce țările se îndreaptă spre securitatea energetică și autosuficiență, experții avertizează asupra deglobalizării piețelor energetice, costurilor mai mari, inovației mai lente și a utilizării energiei ca armă geopolitică.
Inflația persistent mai ridicată ar putea limita capacitatea băncilor centrale de a reduce ratele dobânzilor și de a injecta lichidități, plafonând randamentele și crescând volatilitatea acțiunilor, obligațiunilor, criptomonedelor și a altor active.
De la începutul războiului din Iran, narațiunea pieței a fost simplă: creșterea prețului petrolului, impulsul inflaționist și volatilitatea mai mare a pieței vor fi temporare și vor dispărea odată cu oprirea conflictului, permițând băncilor centrale să stimuleze economia și piețele cu bani ieftini, așa cum au făcut-o în mod constant după 2008.
Dar există o opinie contrară care spune că cicatricile războiului din Iran vor persista mult timp sub forma unei inflații globale structural ridicate. Acest lucru ar putea afecta randamentele pe toate clasele de active, inclusiv acțiunile, criptomonedele și obligațiunile.
Răspunsul la această întrebare se află în cea mai importantă concluzie a războiului din Iran: piețele energetice sunt fragile, iar economiile majore sunt expuse la creșteri ale prețului petrolului și la întreruperi ale aprovizionării cu energie.
De zeci de ani, mai multe țări, inclusiv economii majore, s-au bazat pe lanțurile globale de aprovizionare cu energie, pe piețele orientate spre preț și pe avantajul comparativ. Acest model a funcționat, dar acum s-a prăbușit în mijlocul celei mai recente perturbări din strâmtoarea Hormuz, care a dus la deficite masive de energie în întreaga lume, inclusiv în economii majore precum India, Japonia și Coreea de Sud. Dacă conflictul se prelungește, în cele din urmă, țări precum China, care au rezerve considerabile, ar putea suferi și ele, inclusiv presupusa SUA independentă din punct de vedere energetic.
Rezultatul: Pe viitor, fiecare națiune este probabil să facă din independența energetică și securitatea o prioritate centrală a strategiei sale de securitate națională.
Potrivit expertului în piața energetică Anas Alhajji, această tendință va declanșa o deglobalizare rapidă a piețelor energetice, prioritizând controlul asupra costurilor și generând o inflație persistentă.
"Odată ce această mentalitate se instalează, piețele energetice globale nu se vor mai întoarce niciodată la vechiul model de comerț deschis, orientat spre preț, în mare parte comercial. În schimb, economiile capitaliste - care se bazează istoric pe eficiența pieței, lanțurile globale de aprovizionare și avantajul comparativ - vor reflecta din ce în ce mai mult abordarea chineză: direcție statală puternică, stocare strategică, integrare verticală, subvenții pentru campionii interni și prioritizarea autosuficienței/controlului asupra minimizării costurilor pure", a declarat el într-o explicație pe X.
El a adăugat că majoritatea națiunilor nu au lanțul de aprovizionare centralizat al Chinei, baza industrială și procesul decizional, ceea ce ar putea duce la o inovație mai lentă, piețe fragmentate și costuri mai mari.
"Rezultatul: costuri mai mari, inovație mai lentă în unele domenii, piețe fragmentate și eficiență generală redusă pentru economiile de tip occidental, totul în numele 'securității'. Energia încetează să mai fie doar o altă marfă; devine o armă geopolitică și o fortăreață internă", a menționat el.
Cu alte cuvinte, impactul războiului din Iran depășește volatilitatea prețului petrolului pe termen scurt. Există deja semne ale unor efecte negative răspândite, care afectează totul, de la îngrășăminte și producția de alimente până la producția industrială și poate chiar și fabricarea cipurilor și industria semiconductoarelor, deoarece perturbarea din strâmtoarea Hormuz sufocă aprovizionarea cu heliu și sulf, care sunt cruciale pentru fabricarea cipurilor.
Pe lângă aceasta, ONU a avertizat deja cu privire la prețuri mai mari la alimente la nivel mondial.
Impactul asupra activelor
Toate acestea înseamnă că băncile centrale ar putea să nu mai aibă marja de manevră pe care o aveau odată pentru a deschide rapid robinetul de lichiditate pentru a sprijini economia și prețurile activelor.
Din 2008 până în 2021, indicele global al prețurilor de consum (IPC) sau rata inflației a fost în medie sub 3% (crescând scurt la 8% în 2022, doar pentru a reveni la 3% în 2024), conform sursei de date St. Louis Fed. Acest lucru a permis băncilor centrale, inclusiv Fed, BOJ și altele, să urmărească politici monetare ultra-relaxate care au stabilit ratele dobânzilor la sau sub zero și să pompeze lichidități prin achiziții agresive de obligațiuni sau relaxare cantitativă, alimentând câștiguri epice pe toate piețele. Bitcoin, de exemplu, a trecut de la un preț exprimat în dolari cu o singură cifră în 2011 la 126.000 de dolari în octombrie anul trecut.
Dar, cu o inflație structural mai ridicată așteptată, această paradigmă se schimbă. Băncile centrale nu mai pot presupune că pot reduce întotdeauna ratele dobânzilor pentru a stimula creșterea. Lichiditatea ar putea fi mai limitată, plafonând randamentele pe toate clasele de active.
Mesajul este clar: Investitorii ar trebui să se pregătească pentru o lume în care inflația este persistentă, politica monetară este mai puțin acomodativă, iar volatilitatea pieței este noua normalitate.