Oamenii de știință au surprins un cutremur major în timp real, dezvăluind o ruptură rapidă, pulsatilă a faliei și o traiectorie curbată surprinzătoare.
În timpul rugăciunilor de vineri la amiază, pe 28 martie 2025, un cutremur puternic cu magnitudinea de 7,7 a lovit centrul Myanmarului de-a lungul faliei Sagaing. Epicentrul a fost situat lângă Mandalay, al doilea cel mai mare oraș al țării. A fost cel mai puternic cutremur care a lovit Myanmarul în mai bine de un secol și al doilea cel mai mortal din istoria sa modernă.
Acest cutremur a fost declanșat de o falie de translație, unde două secțiuni mari ale scoarței terestre se deplasează orizontal una pe lângă alta de-a lungul unei fracturi verticale. Pentru cineva care urmărește, ar părea ca și cum pământul s-ar fi despărțit de-a lungul unei linii clare, fiecare parte fiind forțată în direcții opuse.
Studii anterioare bazate pe înregistrări seismice au sugerat că cutremurele de acest tip pot implica o ruptură pulsatilă și o mișcare ușor curbată de-a lungul faliei. Cu toate acestea, aceste concluzii s-au bazat pe instrumente situate departe de zona faliei, ceea ce înseamnă că observațiile au fost indirecte.
În acest caz, o cameră de supraveghere a înregistrat falia în timp ce se mișca, creând o oportunitate rară pentru cercetătorii de la Universitatea Kyoto de a observa ruptura în timp ce se întâmpla. (Vezi linkul video în partea de jos a articolului.) Acest tip de dovadă vizuală directă este extrem de neobișnuit în cercetarea cutremurelor.
Echipa de cercetare a folosit o metodă numită corelare încrucișată a pixelilor pentru a examina videoclipul cadru cu cadru și pentru a măsura modul în care s-a deplasat solul. Constatările lor arată că falia s-a deplasat lateral cu 2,5 metri în doar 1,3 secunde, atingând o viteză maximă de 3,2 metri pe secundă.
În timp ce această cantitate de mișcare laterală este tipică pentru cutremurele de translație, durata foarte scurtă a mișcării se remarcă drept o descoperire semnificativă.
"Durata scurtă a mișcării confirmă o ruptură pulsatilă, caracterizată de o explozie concentrată de alunecare care se propagă de-a lungul faliei, la fel ca un val care se deplasează pe un covor atunci când este scuturat dintr-un capăt", spune autorul corespondent Jesse Kearse.
Analiza a mai arătat că traiectoria alunecării a fost ușor curbată. Acest lucru se potrivește cu observațiile geologice anterioare de la falii din întreaga lume și sugerează că mișcarea faliei nu este adesea perfect dreaptă, așa cum se presupune în mod obișnuit.
Studiul evidențiază valoarea utilizării înregistrărilor video pentru a monitoriza activitatea faliilor, oferind o nouă modalitate de a studia cutremurele în detaliu. Observații ca acestea pot îmbunătăți înțelegerea modului în care se desfășoară cutremurele și pot ajuta oamenii de știință să estimeze mai bine vibrațiile care pot apărea în timpul evenimentelor mari viitoare.
"Nu ne-am așteptat ca această înregistrare video să ofere o varietate atât de bogată de observații detaliate. Astfel de date cinematice sunt esențiale pentru avansarea înțelegerii noastre asupra fizicii sursei cutremurelor", spune Kearse.
Cercetătorii intenționează să se bazeze pe aceste constatări utilizând modele bazate pe fizică pentru a explora ceea ce controlează comportamentul faliei, folosind noile date dezvăluite de această analiză.