Curentul Oceanic Antarcticii transportă de peste 100 de ori debitul total al tuturor fluviilor lumii combinate. Acesta înconjoară Antarctica fără a fi blocat de uscat, făcându-l unul dintre cei mai importanți factori ai sistemului climatic global. O nouă cercetare publicată în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences explorează cum și când s-a dezvoltat inițial acest curent imens. Descoperirile dezvăluie că simpla deschidere a căilor maritime între Antarctica, America de Sud și Australia nu a fost suficientă pentru a-l crea.
În urmă cu aproximativ 34 de milioane de ani, Pământul a experimentat o transformare dramatică în timpul tranziției către Oligocen – trecând de la o lume caldă cu efect de seră, cu puțină gheață, la un climat mai rece, caracterizat de extinderea calotelor glaciare polare. În această perioadă, pasajele oceanice dintre Antarctica, Australia și America de Sud s-au lărgit și s-au adâncit. În același timp, Curentul Oceanic Antarcticii (COA) a început să prindă formă, iar calota glaciară antarctică a început să se formeze. Nivelurile de CO2 atmosferic erau atunci de aproximativ 600 ppm. Acest nivel nu a mai fost atins de atunci, deși unele scenarii climatice viitoare sugerează că ar putea fi depășit până la sfârșitul acestui secol.
"Pentru a prezice posibilul climat viitor, este necesar să ne uităm în trecut cu simulări și date pentru a înțelege Pământul nostru în stări climatice mai calde și mai bogate în CO2 decât astăzi," spune Hanna Knahl, modelator climatic la Institutul Alfred Wegener, Centrul Helmholtz pentru Cercetare Polară și Marină (AWI) și autor principal al studiului, care apare acum în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS). "Dar atenție, clima trecutului nu poate fi, desigur, proiectată 1:1 asupra viitorului. Studiul nostru arată că curentul circumpolar în 'copilăria' sa a influențat clima foarte diferit față de modul în care o face astăzi COA-ul complet dezvoltat."
Reconstituirea Nașterii Curentului Oceanic Antarcticii
Pentru a înțelege cum s-a format COA, Knahl și echipa sa au efectuat simulări climatice detaliate bazate pe geografia Pământului de acum aproximativ 33,5 milioane de ani, când Australia și America de Sud erau poziționate mult mai aproape de Antarctica. Cercetătorii au combinat aceste simulări cu un model al calotei glaciare antarctice dintr-un studiu Science din 2024, conectându-l cu sistemele oceanice, atmosferice și terestre pentru a urmări modul în care au evoluat curenții. Rezultatele modelate au fost apoi comparate cu reconstrucții geologice din aceeași perioadă de timp, permițând echipei să testeze cât de bine se potriveau simulările lor cu dovezile din lumea reală.
Rolul Cheie al Vânturilor și al Deplasării Continentelor
Rezultatele evidențiază importanța Porții Tasman, o cale maritimă între Antarctica și Australia. "Existau deja indicii că vântul din Poarta Tasman a jucat un rol important în formarea COA. Simulările noastre pot confirma clar acest lucru: Doar când Australia s-a îndepărtat mai mult de Antarctica și vânturile puternice de vest au suflat direct prin Poarta Tasman, curentul s-a putut dezvolta pe deplin," explică Knahl. Studiul sugerează, de asemenea, că Oceanul Antarctic arăta foarte diferit în această etapă incipientă. Chiar dacă pasajele oceanice erau deja deschise, curentul nu a format încă o buclă continuă. În schimb, s-a dezvoltat un flux puternic în regiunile Atlantic și Indian, în timp ce sectorul Pacific a rămas relativ calm.
Simulări Avansate Dezvăluie Noi Perspective
Cuplarea modelelor climatice și ale calotei glaciare este încă o abordare relativ nouă și complexă, dar permite oamenilor de știință să surprindă interacțiunile dintre diferite părți ale sistemului Pământului într-un mod mai realist. Pentru această lucrare, cercetătorii din diviziile de Dinamică Paleoclimatică și Geologie Marină ale AWI au colaborat cu parteneri internaționali, inclusiv Centrul Australian de Excelență în Știința Antarctică și Centrul de Cercetare Antarctică Wellington.
"Cu acest studiu PNAS, arătăm -- pentru prima dată -- cât de util și important este să efectuăm aceste simulări modelate cuplate și relativ de înaltă rezoluție pentru clima din trecutul îndepărtat. Chiar dacă sunt foarte solicitante, ele oferă noi perspective asupra interacțiunii dintre gheață, atmosferă, suprafața terestră și ocean," explică modelatorul paleoclimatic AWI, Prof. Dr. Gerrit Lohmann, co-autor al studiului.
De Ce Curentul Antarctic Contează Pentru Clima de Astăzi
Prin reconstruirea formării COA, cercetătorii au reușit să arate cum a fost reorganizată circulația oceanică globală în trecutul Pământului. Această schimbare a avut consecințe majore pentru sistemul climatic al planetei. Potrivit geologului AWI, Dr. Johann Klages, "Această înțelegere este crucială, deoarece formarea COA a determinat puternic absorbția de carbon de către ocean. Această reducere a concentrației de gaze cu efect de seră în atmosfera Pământului a avut astfel potențialul de a iniția climatul mai rece al așa-numitei ere glaciare cenozoice, care continuă până în zilele noastre cu calote glaciare polare acoperite permanent cu gheață, în care alternează perioadele calde și reci. Această nouă cunoaștere ne va ajuta, prin urmare, să interpretăm mai fiabil schimbările recente în circulația Oceanului Antarctic."
Aceste descoperiri oferă o imagine mai clară a modului în care curenții oceanici, condițiile atmosferice și deplasarea continentelor au colaborat pentru a remodela clima Pământului, oferind un context valoros pentru înțelegerea schimbărilor viitoare.