„Maria Magdalena Penitentă” de Artemisia Gentileschi: Contemplare în Culori Bogate De Karen Wilkin
În ultimii ani, femeile artist au primit o atenție din ce în ce mai mare. Cele din Renaștere până în secolul al XIX-lea au fost introduse în canon, reparând secole de neglijare, în timp ce artiste bine-cunoscute ale trecutului, a căror reputație s-a estompat, sunt din nou foarte vizibile. Privitorii de astăzi nu sunt surprinși să afle că, în secolul al XVIII-lea, Elisabeth Vigée-LeBrun a fost portretista preferată a Mariei Antoinette și vizitatorii Veneției s-au întrecut pentru a li se face un portret în pastel de Rosalba Carriera. Și apoi este Artemisia Gentileschi (1593-1654). Faimoasă în secolul al XVII-lea pentru picturile sale îndrăznețe, uneori tulburătoare, a fost în mare parte uitată când opulența barocă a ieșit din stil. A avut pregătire de studio, de obicei indisponibilă femeilor la acea vreme, deoarece era fiica unui pictor și, orfană de mamă de la o vârstă fragedă, a avut aceleași oportunități ca și frații ei, care au urmat tradiția familiei. Tatăl ei, Orazio Gentileschi, a fost printre numeroșii artiști din Roma care au răspuns la noul mod radical al lui Caravaggio de a pune în scenă subiecte religioase cu un realism viu, populându-le cu figuri robuste îmbăiate în lumină teatrală, adesea angajate în violență, în prim plan. Această abordare a fost solicitată, cu mult după moartea lui Caravaggio în 1610, și îmbrățișată cu entuziasm de Artemisia, ale cărei picturi le-au depășit în curând pe cele ale fraților săi.