Zilele acestea spaţiul public este inundat de afirmaţii despre piaţa de capital venite de la oameni politici cu CV-uri neclare şi diplome obţinute fie în grabă, fie de la universităţi private slab cotate, fără nicio pregătire în finanţe — dar cu un cuvânt greu în partid. Oameni pe care îi asculţi nu pentru că ştiu, ci pentru că au putere. Iar puterea, după cum se vede, nu cere competenţă ca precondiţie.
Nu este prima dată când piaţa de capital devine subiect de campanie electorală. Este însă prima dată de mult încoace când confuzia dintre termeni de bază este atât de vizibilă, atât de confortabilă şi mai ales atât de profitabilă electoral — încât câteva precizări jurnalistice devin necesare.
1. Cel mai mare capitalist al României a fost Ion Iliescu. Bursa de Valori Bucureşti a fost reînfiinţată în 1995, prima şedinţă de tranzacţionare având loc pe 20 noiembrie 1995— în timpul primului mandat al lui Iliescu, de altfel prezent la deschidere. RASDAQ, bursa electronică pentru companiile mici, a fost lansată pe 26 octombrie 1996, tot în mandatul lui Iliescu, şi a apărut odată cu privatizarea în masă prin cuponiada, care obliga orice firmă ce intra în program să se listeze. Arhitectul PSD-ului de azi a pus, cu mâna lui, piatra de temelie a pieţei de capital româneşti.
2. Cele mai mari listări de companii de stat s-au făcut pe vremea lui Victor Ponta ca premier. Romgaz (2013), Nuclearelectrica (2013) şi Electrica (2014) — toate trei au fost listate la bursă pe timpul guvernării Ponta. La listarea Romgaz la Bursa din Londra, premierul Victor Ponta a declarat că este „un moment istoric" şi prima dată când o companie românească de stat este listată printr-o procedură internaţională.
3. Unii lideri PSD nu ştiu — sau se fac că nu ştiu — că Romgaz este deja listată la bursă. Romgaz se tranzacţionează la BVB din 2013. Orice cetăţean poate cumpăra acţiuni Romgaz de pe telefon. Faptul că această informaţie trebuie explicată în 2026 unor parlamentari care votează legi economice este, în sine, relevant.
4. Listarea la bursă nu înseamnă pierderea controlului statului. Nu confundaţi termenii. Statul român deţine în present 80% din Hidroelectrica, 70% din Romgaz şi 82,5% din Nuclearelectrica, prin Ministerul Energiei. O vânzare suplimentară de 5–10% ar aduce bani la buget, statul rămânând cu control majoritar şi continuând să încaseze dividende consistente. Privatizarea înseamnă altceva: transferul controlului. Aceasta nu se propune nicăieri.
5. Propunerea concretă este vânzarea unor pachete minoritare, nu a companiilor. Conform raportului vice-premierului, primele trei tranzacţii prioritare vizează un pachet de 5–10% din Hidroelectrica şi 5–7% din Romgaz, plus un IPO CEC Bank — operaţiuni care pot genera venituri de 3–8 miliarde de lei la buget. Nu se vorbeşte despre cesionarea controlului. Se vorbeşte despre o ofertă secundară, ca oricare alta.
6. Investitor la aceste companii nu este doar statul. Eşti şi tu. Aproximativ 8,3 milioane de participanţi la fondurile de pensii private obligatorii Pilon II contribuie lunar cu o parte din venitul brut pentru economiile de bătrâneţe, iar aceste fonduri sunt investite parţial în acţiunile companiilor de la BVB, inclusiv Romgaz şi Hidroelectrica. În ultimul an, fondurile de pensii private au acoperit peste 33% din lichiditatea pieţei de acţiuni de la BVB. Când aceste acţiuni cresc, cresc şi economiile tale de pensie.
7. Aceste companii sunt la maxime istorice tocmai pentru că sunt listate. Transparenţa impusă de statutul de companie listată — raportări trimestriale, audituri independente, guvernanţă corporativă — a contribuit decisiv la performanţa lor. O companie de stat clasică, netransparentă şi neexpusă judecăţii pieţei, nu ar fi ajuns aici.
8. Retorica „vindem ţara" este calculată electoral, nu economic.
9. Dividendele acestor companii merg la bugetul statului — adică la toţi cetăţenii. Hidroelectrica, Romgaz şi Nuclearelectrica sunt printre cei mai mari contributori la veniturile bugetare din dividende. Vânzarea unui pachet minoritar nu afectează fluxul de dividende în mod semnificativ, atât timp cât statul rămâne acţionar majoritar şi controlează politica de distribuţie.
10. Piaţa de capital nu este un joc de noroc. Este mecanismul prin care statul finanţează investiţii fără să se împrumute suplimentar din afară, prin care companiile devin mai eficiente sub presiunea transparenţei, şi prin care milioane de români — prin fondurile de pensii sau direct — devin co-proprietari ai economiei naţionale.
Confuzia deliberată dintre listare şi privatizare nu este ignoranţă. Este politică.
Autor: Liviu Popescu 18.04.2026, 22:42