Investing.com -- Divizia de Cercetare a Mărfurilor de la Goldman Sachs a atras atenția asupra îngrijorărilor crescânde privind viteza cu care se epuizează stocurile globale de petrol, avertizând că, deși nivelurile agregate totale rămân peste pragurile de urgență, anumite regiuni și produse rafinate se apropie de minime critice.
Conform unui raport recent al unui analist petrolier, cele mai imediate riscuri de penurie sunt concentrate în materiile prime petrochimice, cum ar fi nafta și GPL, precum și în combustibilul pentru avioane în Europa și pe piețele emergente din Asia.
Raportul estimează că stocurile totale globale de petrol, care includ produse vizibile și invizibile, brute și rafinate, se ridică în prezent la 101 zile de cerere globală (DoD). Se preconizează că cifra va scădea la 98 de zile până la sfârșitul lunii mai, apropiindu-se de cele mai scăzute niveluri înregistrate în ultimii opt ani.
Analiștii de la Goldman au observat că, deși estimările agregate ale stocurilor rămân peste nivelul minim de urgență de 61 DoD cerut de Uniunea Europeană, „viteza de epuizare” actuală este mai îngrijorătoare decât nivelul agregat absolut. Viteza pierderilor de aprovizionare sugerează că rezervele de produse rafinate ușor accesibile se subțiază rapid, lăsând potențial sistemul global vulnerabil la noi perturbări.
Un factor semnificativ care contribuie la dezechilibrele locale este concentrarea mare a stocurilor în anumite regiuni, cum ar fi China și Statele Unite, alături de restricțiile tot mai mari privind exportul de produse. De exemplu, în timp ce stocurile de țiței ale Chinei rămân aproape de niveluri record, inventarele din Europa și alte părți ale Asiei sunt semnificativ mai restrânse.
Goldman Sachs a indicat că aceste diferențe regionale, combinate cu provocările logistice de a muta stocurile „pe apă” în depozite „pe uscat”, subestimează semnificativ riscul real de penurii de produse specifice țării.
Conform proiecțiilor actuale, nivelul minim operațional de depozitare la sol al sistemului global de petrol este estimat la aproximativ 30 până la 40 de zile de cerere. Dacă rezervele regionale continuă să scadă în ritmul actual, fără o creștere corespunzătoare a producției de rafinării sau o schimbare a politicilor de export, riscul de „alergări” localizate pentru combustibil sau de întreruperi industriale ar putea escalada.