Oamenii de știință au descoperit un semnal ascuns în sistemul nervos care indică creierului când s-a scărpinat suficient. Descoperirea se concentrează pe o moleculă numită TRPV4, care acționează ca o parte a unui sistem intern de frânare pentru ameliorarea mâncărimii. În experimente care implică mâncărimi cronice similare eczemei, șoarecii cărora le lipsea acest semnal s-au scărpinat mai rar, dar când s-au scărpinat, nu s-au putut opri.
Noile descoperiri dezvăluie că ameliorarea scărpinatului este controlată cu atenție de sistemul nervos și ar putea ajuta la explicarea motivului pentru care tulburările cronice de mâncărime devin atât de implacabile.
Când apare o mâncărime, scărpinatul aduce de obicei ușurare după câteva momente. Oamenii de știință au descoperit acum o parte a sistemului biologic care indică creierului când a avut loc suficient scărpinat. Descoperirea dezvăluie modul în care sistemul nervos limitează în mod natural scărpinatul și poate ajuta la explicarea motivului pentru care acest proces se defectează la persoanele cu tulburări cronice de mâncărime. Descoperirile au fost prezentate la a 70-a întâlnire anuală a Societății de Biofizică.
Cercetătorii din laboratorul Robertei Gualdani de la Universitatea Louvain din Bruxelles au identificat un rol neașteptat pentru o moleculă cunoscută sub numele de TRPV4 în mâncărimea declanșată de stimulare mecanică, cum ar fi scărpinatul.
"Inițial, studiam TRPV4 în contextul durerii", a explicat Gualdani. "Dar, în loc de un fenotip de durere, ceea ce a apărut foarte clar a fost o perturbare a mâncărimii, mai exact, modul în care este reglat comportamentul de scărpinare."
**TRPV4 și Sistemul Nervos**
TRPV4 face parte dintr-o familie de canale ionice care funcționează ca niște porți moleculare minuscule în celulele nervoase senzoriale. Aceste canale permit ionilor să se deplaseze prin membranele celulare ca răspuns la modificări fizice sau chimice. Ele ajută sistemul nervos să detecteze senzații, inclusiv temperatura, presiunea și stresul tisular.
Oamenii de știință suspectează de ani de zile că TRPV4 joacă un rol în detectarea stimulării mecanice, dar implicarea sa în mâncărime, în special în mâncărimea cronică, a rămas neclară și intens dezbătută.
Pentru a investiga mai precis, echipa lui Gualdani a creat șoareci modificați genetic, în care TRPV4 a fost eliminat doar din neuronii senzitivi. Studiile anterioare au șters molecula în întregul corp, ceea ce a făcut dificilă determinarea exactă a locului în care acționează.
Folosind analiza genetică, imagistica calciului și testarea comportamentală, cercetătorii au descoperit că TRPV4 apare în neuronii sensibili la atingere, cunoscuți sub numele de mecanoreceptori Aβ cu prag scăzut (Aβ-LTMRs). Canalul a fost prezent și în anumiți neuroni senzitivi conectați la căile de mâncărime și durere, inclusiv neuronii care exprimă TRPV1.
**De Ce Uneori Scărpinatul Nu Se Oprește**
Echipa a creat apoi o afecțiune de mâncărime cronică la șoareci care semăna cu dermatita atopică. Rezultatele i-au surprins pe cercetători. Șoarecii cărora le lipsea TRPV4 în neuronii senzitivi s-au scărpinat mai rar în general, dar fiecare episod de scărpinare a durat mult mai mult decât în mod normal.
"La prima vedere, pare paradoxal", a spus Gualdani. "Dar, de fapt, dezvăluie ceva foarte important despre modul în care este reglată mâncărimea."
Potrivit studiului, TRPV4 nu creează pur și simplu senzația de mâncărime. În schimb, pare să ajute la activarea unui semnal de feedback negativ în neuronii mecanosenzoriali. Acest semnal informează măduva spinării și creierul că scărpinatul a oferit suficientă ușurare. Fără acel sistem de feedback, senzația de satisfacție de la scărpinat devine mai slabă, făcând ca scărpinatul să continue pentru perioade mai lungi de timp.
Cercetătorii spun că TRPV4 poate funcționa, prin urmare, ca parte a mecanismului intern de "oprire a scărpinatului" al sistemului nervos.
"Când ne scărpinăm o mâncărime, la un moment dat ne oprim pentru că există un semnal de feedback negativ care ne spune că suntem satisfăcuți", a explicat Gualdani. "Fără TRPV4, șoarecii nu simt acest feedback, așa că continuă să se scarpine mult mai mult decât în mod normal."
**Implicații pentru Tratamentele pentru Mâncărime Cronică**
Descoperirile sugerează, de asemenea, că TRPV4 are un rol mai complicat în mâncărime decât se credea anterior. În celulele pielii, canalul poate ajuta la declanșarea senzațiilor de mâncărime. În neuroni, însă, pare să ajute la controlul și limitarea comportamentului de scărpinare. Această distincție ar putea fi importantă pentru dezvoltarea viitoare a medicamentelor.
"Aceasta înseamnă că blocarea largă a TRPV4 ar putea să nu fie soluția", a menționat Gualdani. "Viitoarele terapii ar putea trebui să fie mult mai țintite - poate acționând doar în piele, fără a interfera cu mecanismele neuronale care ne spun când să ne oprim din scărpinat."
Mâncărimea cronică afectează milioane de oameni care trăiesc cu afecțiuni precum eczema, psoriazisul și bolile de rinichi, dar opțiunile de tratament rămân limitate. Cercetătorii cred că înțelegerea modului în care corpul controlează mâncărimea, inclusiv semnalele care ne spun când să ne oprim din scărpinat, ar putea duce în cele din urmă la terapii mai eficiente.