Economia Spaniei a demonstrat o reziliență remarcabilă începând cu anul 2021, depășind așteptările post-pandemie și atingând niveluri de Produs Intern Brut (PIB) similare cu cele din 2019. Succesul acestei redresări a fost alimentat, în mare parte, de un sector extern puternic, care a contribuit pozitiv la PIB timp de mai mulți ani, permițând economiei să crească peste potențialul său fără a genera dezechilibre majore – o performanță rară pentru Spania. Rezultatele au fost vizibile: creștere economică robustă, creare de locuri de muncă, inflație controlată și un excedent al contului curent.
Cu toate acestea, în ultimele trimestre, formula succesului pare să se fi schimbat, generând noi îndoieli cu privire la sustenabilitatea pe termen lung a modelului economic spaniol și amintind de ciclurile de expansiune anterioare, precum cel din perioada 1999–2007. Sectorul extern, odinioară un pilon de creștere, pare să-și fi pierdut din dinamism, în timp ce consumul intern, turismul și sectorul imobiliar preiau din nou o pondere tot mai mare în dinamica economică. Acesta este un semnal de alarmă, indicând o posibilă revenire la un model bazat predominant pe cererea internă.
**Sectorul extern, un pilon subestimat al economiei spaniole**
Exporturile de bunuri și servicii reprezintă aproximativ 37,1% din PIB-ul spaniol, o cifră semnificativă care, deși mai mică decât în țări precum Germania sau Irlanda, este mai mare decât în Franța sau Italia și considerabil mai importantă decât în SUA. Dincolo de imaginea stereotipă asociată cu turismul și produsele agricole, portofoliul internațional al Spaniei este mult mai diversificat, cuprinzând sectoare precum cel chimic, energetic (datorită reexporturilor și capacităților de rafinare), plăci ceramice, componente auto și industria farmaceutică, în care Spania se clasează în top 5 mondial. De asemenea, țara este un actor major pe piața globală a echipamentelor feroviare.
**Motorul extern încetinește: O frânare a exporturilor?**
După criza financiară din 2008, Spania a făcut un pivot strategic către exterior, înregistrând o creștere solidă a PIB-ului în ultimii ani. Astăzi, însă, acest "motor" pare să se fi "oprit" și funcționează, în principal, din inerția trecutului. Dinamismul sectorului extern a încetinit, iar unii analiști vorbesc deja despre o "frânare" a exporturilor. Deși exporturile au atins un vârf în 2024, anul 2025 a înregistrat o ușoară scădere, chiar și în contextul inflației. Aceste cifre, deși arată că Spania este o putere exportatoare mult mai solidă decât în 2019, semnalează o răcire a creșterii accelerate și intrarea sectorului extern într-o nouă fază.
Factorii din spatele acestei schimbări sunt multipli, unii temporari, precum tarifele vamale și conflictele globale, dar alții structurali și interni, care încep să preocupe economiștii. Silvia Banchini, cofondatoare inAtlas, explică faptul că sectorul extern a avut o contribuție negativă la PIB în 2025, iar cererea internă a devenit aproape singurul motor al creșterii. Aceasta este o alertă majoră: un model bazat exclusiv pe consum intern și turism nu este sustenabil pe termen lung.
**Riscuri și similitudini cu criza din 2008**
Fără exporturi solide, creșterea sustenabilă devine dificilă, mai ales că sectoare cheie precum industria auto, agroalimentară, chimică, bunurile de capital și logistica depind de cererea internațională, care a încetinit. O creștere bazată doar pe cererea internă tinde să consume multe resurse și să genereze puține beneficii pe termen lung, ducând la dezechilibre. Spania se confruntă, în ultimele trimestre, cu o inflație constant mai mare decât media europeană, erodând competitivitatea, în timp ce productivitatea scăzută crește costurile muncii. Acest tip de creștere poate duce la deficite comerciale și de cont curent, necesitând finanțare externă și crescând dependența de aceasta, similar situației dinaintea crizei din 2008.
Deși situația actuală diferă de cea din 2008, există asemănări îngrijorătoare. Creșterea costurilor muncii în Spania depășește media zonei euro, iar investițiile în cercetare și dezvoltare rămân slabe comparativ cu alte țări dezvoltate. Pe lângă factorii interni, conflictele globale, precum cel cu Iranul, au perturbat rutele logistice, crescând costurile transportului și afectând exportatorii spanioli. Tarifele impuse de SUA și încetinirea economiilor partenerilor comerciali cheie, precum Franța și Germania, contribuie, de asemenea, la incertitudinea economică. Companiile spaniole devin mai prudente, amână investiții și caută noi piețe, într-un peisaj economic global tot mai volatil.