Chiar dacă acordul final de preluare a Napolact de către grupul ungar Bonafarm Zrt. așteaptă încă aprobarea Comisiei pentru Examinarea Investițiilor Străine Directe (CEIS), tranzacția a început deja să aibă un impact asupra unora dintre fermierii locali. Un furnizor al Napolact a declarat pentru Consiliul Concurenței, conform unui raport al instituției referitor la piața laptelui, că a fost notificat brusc, înainte de expirarea contractului cu FrieslandCampina, despre încetarea colaborării. „Ne-au anunțat că nu vor mai colabora cu ferma noastră, ceea ce ne-a pus într-o situație foarte dificilă. Negocierea unui nou contract cu un nou partener, în condiții avantajoase a fost foarte anevoioasă”, a dezvăluit acesta.
Această declarație a fost inclusă în raportul Consiliului Concurenței, în contextul în care autoritatea, alături de CEIS, analizează tranzacția dintre Bonafarm Zrt. și FrieslandCampina Romania Holding B.V. privind procesatorul de lactate Napolact. În acest scop, au fost solicitate informații de la fermierii implicați în tranzacție, dar și de la alți actori din sector. Consiliul și-a propus să contureze o imagine cât mai fidelă a sectorului producției primare de lapte, consultând producători de lapte crud (fermieri sau cooperative agricole) în legătură cu condițiile de producție, puterea de negociere, dificultățile întâmpinate și efectele concentrărilor economice asupra pieței. Deși au fost contactați 115 operatori economici, inclusiv 96 de furnizori de lapte crud de vacă, interesul manifestat de fermieri pentru a prezenta problemele cu care se confruntă a fost „extrem de scăzut”, conform Consiliului.
**Ce se întâmplă la masa negocierilor**
În general, fermierii s-au plâns de puterea de negociere slabă în relația cu procesatorii. Potrivit raportului Consiliului Concurenței, puterea de negociere a fermierilor variază în funcție de dimensiunea fermei, cantitatea zilnică de lapte livrată și capacitatea de stocare. „Putere reală de negociere am avut doar în anii în care cererea era mult mai mare decât oferta. În perioadele cu excedent de lapte, de cele mai multe ori, negocierea privitoare la preț s-a simțit a fi inexistentă”, a afirmat fermierul citat anterior.
Fermierii au mai precizat că negocierea prețului laptelui cu procesatorii devine mai facilă dacă fermierul poate livra constant aceeași cantitate pe tot parcursul anului. O producție constantă și de calitate sunt factori decisivi pentru a obține prețuri decente. În schimb, fluctuațiile de cantitate (mai puțin iarna, mai mult vara) fac ca negocierea prețului să fie dificilă, lăsând fermierii fără altă opțiune decât acceptarea prețului propus de procesator.
Unii fermieri au semnalat că procesatorii sunt cei care propun contractele, iar clauzele acestora reflectă preponderent interesele lor. De exemplu, din contracte lipsesc prevederi referitoare la penalitățile aplicabile procesatorilor în caz de întârziere la plata facturilor, dar și restricții privind cantitățile de lapte pe care procesatorii se angajează să le achiziționeze la prețul stabilit.
**Concurența fermelor ungurești este reală. Procesatorii sunt nevoiți să importe**
Alți fermieri au indicat faptul că, de zece ani, clauzele contractuale au rămas în mare parte neschimbate, fiind considerate, în principiu, echitabile pentru ambele părți, prețul fiind singurul punct sensibil. De exemplu, prețul pentru grăsime și proteină nu s-a modificat de peste 15 ani, deși valoarea lor de piață a crescut considerabil. O cooperativă agricolă, care operează ca prim-cumpărător de lapte cu centru de colectare și fabrică de procesare, a evaluat puterea de negociere a fermierilor/cooperativelor ca fiind mică în comparație cu cea a procesatorilor. De asemenea, din cauza poziționării geografice, această cooperativă intră în competiție cu ferme din Ungaria. În opinia sa, pentru procesatori, prețul laptelui la poarta fermei este relevant, costurile de colectare depinzând de cantitatea colectată, numărul fermierilor și distanța până la unitatea de procesare.
Din datele Consiliului Concurenței, procesatorii de lapte se aprovizionează, în principal, de la fermele românești, însă cantitatea de lapte colectată este insuficientă pentru a acoperi necesarul industriei. Cantitatea colectată de procesatori a crescut de la circa 1,135 milioane tone în 2020 la 1,235 milioane tone în 2024, dar în 2025 a scăzut la 1,1 milioane tone. În acest context, procesatorii sunt nevoiți să recurgă la importuri de calitate superioară pentru a completa necesarul industrial și pentru a răspunde cererii diversificate de produse lactate. În 2024, deși importurile de lapte brut au crescut procentual mai mult (cu 39,8%) decât colectarea internă (cu 5%), în cantități efective, colectarea de la producătorii locali a fost mai mare cu 55.549 de tone, comparativ cu majorarea de 44.623 de tone din importuri.
Referitor la prețurile laptelui crud în România comparativ cu alte țări, potrivit informațiilor Consiliului Concurenței, prețul mediu de achiziție al laptelui crud provenit din afara României este, în majoritatea anilor, superior prețului mediu plătit pentru laptele crud achiziționat de pe piața internă.
În prezent, tranzacția prin care Bonafarm Zrt. achiziționează FrieslandCampina Romania Holding B.V. și FrieslandCampina Romania S.A. se află în faza de cercetare detaliată în cadrul Comisiei pentru Examinarea Investițiilor Străine Directe (CEISD), au declarat oficiali ai Cancelariei Prim-Ministrului pentru Economica.