Beijingul semnalează disponibilitatea de a contribui la reconstrucția Iranului, extinzându-și potențial amprenta economică și energetică în Orientul Mijlociu. Investițiile și proiectele de infrastructură ale Chinei ar putea consolida accesul pe termen lung la petrolul iranian, crescând totodată influența Beijingului în regiune. Iranul pare din ce în ce mai dispus să își aprofundeze parteneriatul strategic cu China, în contextul persistenței sancțiunilor occidentale și a izolării.
Beijingul se poziționează pentru a conduce eforturile de reconstrucție postbelică în Teheran – o mișcare pe care analiștii o consideră ca putând asigura Chinei acces pe termen lung la rezervele critice de petrol iranian. Fundația diplomatică a fost pusă în cadrul unei întâlniri recente la New Delhi între ministrul de externe chinez Wang Yi și adjunctul secretarului Consiliului Suprem Național de Securitate al Iranului, conform Nikkei Asia. Discuțiile subliniază strategia mai amplă a Chinei de a-și extinde amprenta economică și diplomatică în Orientul Mijlociu, pe fondul vidului lăsat de multiplele războaie de schimbare de regim și de ocupație eșuate ale SUA.
Conform raportului, Wang a semnalat angajamentul pe termen lung al Beijingului față de Republica Islamică, în urma săptămânilor de bombardamente intense din partea SUA și Israelului, afirmând: "China va continua să ofere asistență Iranului, sprijinind în același timp eforturile de reconstrucție și consolidare a păcii în regiune." Până în prezent, implicarea oficială a Chinei s-a concentrat în mare parte pe logistică umanitară – cel puțin conform narativului său public. Aceasta include o viitoare expediere de ajutoare medicale de urgență în Liban, în urma recentelor lovituri militare israeliene în țară.
Totuși, observatorii notează că tranziția de la asistență umanitară la dezvoltare de infrastructură la scară largă este un mecanism cheie pentru Beijing în consolidarea securității energetice. Nikkei Asia a publicat următorul comentariu privind planurile pe termen lung ale Chinei în Orientul Mijlociu: Unii observatori susțin că războiul SUA-Iran a consolidat prezența Beijingului în Orientul Mijlociu. Rumi Aoyama, profesor la Universitatea Waseda din Japonia, specializat în diplomație chineză, a numit China un "centru central unde s-au concentrat informațiile despre situația din Orientul Mijlociu". China are canale de dialog atât cu Washingtonul, cât și cu Teheranul și se bucură de legături amicale cu Pakistanul mediator, ca furnizor de arme. Miniștrii de externe iranian și pakistanez au vizitat frecvent China în timpul negocierilor privind încetarea războiului pentru a raporta despre situație.
Războiul din Iran ar fi putut, de asemenea, să avantajeze Beijingul în relațiile sale cu Washingtonul. Prin prioritizarea acestui conflict, SUA a fost nevoită să își reducă presiunea asupra Chinei în ceea ce privește securitatea și comerțul. Cu toate acestea, Beijingul a salutat memorandumul de înțelegere pentru încetarea războiului, deoarece stabilitatea în Orientul Mijlociu este crucială pentru securitatea sa energetică. Prețurile mai ridicate la combustibil și materiale cauzate de război au afectat economia chineză.
Teheranul, confruntat cu o devastare economică severă și izolare de piețele occidentale, a salutat deschiderile chineze. Oficiali iranieni de rang înalt au lăsat clar să se înțeleagă că ei văd Beijingul nu doar ca pe un investitor, ci ca pe o ancoră strategică – similar modului în care legăturile de apărare cu Rusia s-au îmbunătățit rapid. China este de mult timp văzută de observatorii externi ca concentrându-se pe puterea sa „soft”, cum ar fi prin inițiativa „Belt and Road” a lui Xi. În timp ce politica occidentală s-a bazat în mare măsură pe intervenții militare, Beijingul valorifică capitalul și acordurile de reconstrucție pentru a-și cimenta influența asupra infrastructurii energetice a Golfului Persic. Așa cum am menționat anterior, China – cel mai mare importator de petrol din lume – a redus drastic importurile de țiței după izbucnirea conflictului la sfârșitul lunii februarie, odată cu creșterea inițială a prețurilor, trimțând importurile de petrol la un minim al ultimilor 9 ani, un motiv cheie pentru care prețurile petrolului nu au crescut și mai mult în ultimele luni. De asemenea, așa cum a remarcat Bloomberg, încetinirea susținută a fluxurilor din țară a adus în atenție o schimbare la nivel național de la combustibilii fosili, determinată de o electrificare sporită.