Adoptarea monedei euro de către România a fost din nou pusă în discuție, după ce proiectul a fost amânat timp de mai mulți ani. Guvernele succesive din ultimul deceniu au neglijat respectarea criteriilor de convergență necesare pentru aderarea la Zona Euro, criterii ce presupun o disciplină bugetară stringentă.
Mediul de afaceri și analiștii economici susțin că aderarea la Zona Euro ar trebui să devină următorul proiect major al României, după intrarea în Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).
România are nevoie de un nou proiect național, o „ancoră” care să asigure o direcție corectă, mai ales în contextul incertitudinilor economice și geopolitice globale. Potrivit mai multor personalități din economie, mediul de afaceri și administrație, acest proiect de țară ar trebui să fie adoptarea monedei euro. Deși există un comitet dedicat și ținte ambițioase au fost stabilite în trecut, politicile guvernamentale din ultimii zece ani au condus la abandonarea acestui obiectiv. Recent, însă, proiectul pare să renască, beneficiind de susținerea mediului de afaceri.
„Ne dorim un guvern capabil să propună un nou proiect, un pact național, o nouă direcție, nu doar să gestioneze supraviețuirea. Proiectul OCDE a generat deja încredere. Acum depinde de noi ce facem în continuare: vrem să fim spectatori sau să dăm tonul”, a declarat Florin Jianu, președintele IMM România, la conferința NewMoney.Talks „Punctul de Inflexiune”.
Jianu subliniază că aderarea la euro este esențială pentru viitorul României, oferind un cadru stabil și o direcție clară.
**„Țările din Zona Euro nu ne vor mai lăsa să facem prostiile pe care vrem noi să le facem”**
Dragoș Cabat, CFA, partener la Cabat & PAH Investments, este ferm convins că intrarea în Zona Euro este cea mai bună cale pentru România de a evita repetarea derapajelor financiare din anii trecuți. El precizează că toate angajamentele internaționale asumate de România (aderarea la NATO, UE și recent la OCDE) au adus nu doar beneficii financiare, ci și o îmbunătățire a guvernanței.
„Zona Euro trebuie să fie următorul plan de țară pentru România. UE ne oferă sprijin în momentele dificile, OCDE este important pentru guvernanță. Zona Euro ne va împiedica să comitem erori financiare similare celor din trecut. Apartenența la NATO este, momentan, pe un loc secundar, având în vedere incertitudinea geopolitică”, a explicat Cabat. Acesta consideră că, fără fondurile din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), România ar fi intrat în recesiune acum trei ani.
Potrivit economistului CFA, principala problemă a României rămâne corupția, iar adoptarea euro ar putea avea un impact pozitiv și în acest sens. „Corupția generalizată a subminat contractul social, legătura dintre cetățean și stat. Când te lovești constant de ilegalități, îți pui întrebarea dacă merită să continui. Fără PNRR, am fi fost în recesiune de cel puțin trei ani. Am crescut pe fondul banilor europeni, dar UE ne-a adus mai mult decât finanțări; ne-a adus legi și guvernanță. Chiar dacă am adaptat și amânat legislația europeană, ne îndreptăm treptat spre un cadru comun cu UE. Aderarea la Zona Euro ar diminua spațiul de manevră și ar contribui la reducerea corupției. Lucrurile nu au cum să fie mai rele; vom avea mai multe autostrăzi și investiții. Suntem încă într-un proces de recuperare”, a adăugat Cabat.
**În urmă cu un deceniu, România îndeplinea criteriile tehnice pentru adoptarea euro; acum, este departe de ele, din cauza risipei bugetare.**
Pe lângă aspectele politice și de convergență reală, adoptarea euro implică respectarea strictă a Criteriilor de la Maastricht, care vizează deficitul bugetar, inflația, datoria publică, ratele dobânzilor și cursul de schimb. În perioada 2015-2016, când România își dorea intrarea în Zona Euro, toate aceste criterii erau îndeplinite. Astăzi, după un deceniu de guverne care au privilegiat consumul în detrimentul disciplinei bugetare, niciunul dintre criterii nu mai este respectat.
Inflația, apropiată de 11%, depășește cu mult de două ori criteriul maxim permis (1,5 puncte procentuale peste media Eurozonei). Deficitul bugetar, care ar trebui să fie maxim 3%, se preconizează a fi dublu la sfârșitul acestui an, după ce a fost aproape triplu în 2025 și mai mult decât triplu în 2024. Drept urmare, dobânzile din România sunt cele mai mari din UE, iar statul se împrumută cu costuri de trei ori mai mari decât o țară din Zona Euro.
Cursul de schimb, care nu trebuie să fluctueze sever în perioada de pre-aderare la ERM2, este, de asemenea, greu de îndeplinit în contextul turbulențelor recente. De asemenea, datoria publică, deși România a stat istoric bine la acest capitol, a ajuns la 60% din PIB, preconizându-se o creștere spre 65% până la sfârșitul anului, depășind astfel pragul de 60% acceptat de Criteriile de la Maastricht.
Eugen Rădulescu, consilier al guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, explică simplu situația: „În 2006, datoria publică era 11-12%. Acum a ajuns la 60% din PIB. Banii au fost aruncați pe fereastră. Deficitul bugetar este problema principală. Societatea a ales să consume mai mult decât produce. Acest lucru a fost benefic o perioadă, crescând PIB-ul per locuitor la paritatea puterii de cumpărare de la 39% în 2006 la 78% acum. Nicio altă țară nu a avut un salt atât de mare. Acest lucru a fost posibil datorită unor politici ce au permis o societate mai incluzivă. Însă am depășit momentul în care aceste politici puteau fi susținute. Plătim dobânzi la datorie publică mai mari decât Franța, care are o datorie de 120% din PIB. Un deficit bugetar propus de 5% în 2023, față de 7% în 2022, și o creștere cu două procente înseamnă distrugerea posibilității de a te împrumuta în condiții decente.”