Noul proiect de lege privind taxele pe impozitul pe profit va antrena subit re-etichetarea unor servicii de genul consultanță, management pentru a se încadra în procentul de 1% cheltuială deductibilă. În plus, avocații studiază spețele de discriminare rezidenți versus nerezidenți, bazate pe modelul OECD, prin care să dea statul român în judecată. Adrian Luca, prim vicepreședinte CCF a analizează proiectul.
Noua propunere fiscală privind taxa pe afiliați pusă în dezbatere publică pe site-ul Finanțelor a adus scăderea procentului de cheltuieli deductibile de la 3% la 1%, dobânzile trecute ca și cheltuieli nedeductibele pentru creditele intra grup au fost ”grațiate”, iar serviciile de consultanță, management sau IT, sunt considerate nedeductibile dacă firma care le vinde are sediul și conducerea în România. Circa 90% din companiile cu servicii centralizate la nivel de grup, unde sediul central furnizează servicii specializate filialelor locale vor fi lovite masiv de pragul de 1% instituit de noul proiect de lege.
Adrian Luca, prim-vicepreședinte al Camerei Consultanților Fiscali (CCF), face o analiză a noii propuneri legislative și subliniază principalele efecte posibile ale noii legi.
”Ghilotina fiscală” de 1% cheltuieli deductibile pune sub semnul întrebării necesitatea existenței prețurilor de transfer. La acest nivel, deductibilitatea dispare total
”Să începem cu o veste bună: propunerea actuală exclude cheltuielile cu dobânzile din pragul de 1%, ceea ce reprezintă un progres față de variantele anterioare. O decizie înțeleaptă dacă ne gândim că exista deja o limitare a acestora ce decurge din transpunerea ATAD. Includerea lor ar fi avut un impact devastator asupra finanțărilor pentru investiții private și ar fi compromis serios competitivitatea fiscală a României în raport cu alte țări europene, exact când țara noastră are cea mai mare nevoie de capital pentru dezvoltare”, precizează Adrian Luca.
Mai exact, Guvernul voia să treacă la cheltuieli nedeductibile dobânzile pe care sosietățile de leasing sau IFN le plătesc companiei mamă pentru linia de credit în baza căreia pot da credite sau produse în leasing în România.
”Dar aici se termină veștile bune. Propunerea de limitare a cheltuielilor cu managementul, consultanța și drepturile de proprietate intelectuală la 1% din total cheltuieli vine cu o grămadă de probleme pe care, sincer, nu știu dacă autoritățile le-au anticipat”, spune Luca.
Vorbim despre o abordare de tip „totul sau nimic”: o companie cu cheltuieli de 0,99% beneficiază de deductibilitate completă, în timp ce vecina ei cu 1,01% pierde complet acest drept. Chiar dacă o companie demonstrează că tranzacțiile sunt justificate economic și prețurile practicate sunt la valoarea de piață, depășirea pragului de 1% face automat cheltuielile nedeductibile.
”Această abordare rigidă ignoră complet substanța economică a tranzacțiilor și poate genera dublă impunere economică – cheltuiala devine nedeductibilă în România, în timp ce venitul rămâne impozabil la furnizor. Mai mult, nedeductibilitatea cheltuielilor la calculul impozitului pe profit nu elimină obligațiile legate de impozitul cu reținere la sursă (WHT) sau problemele de TVA. Rezultă un supracost fiscal pentru o tranzacție justificată economic și la valoare de piață (impozit pe profit suplimentar + impozit cu reținere la sursă + potențiale limitări la TVA)”, spune reprezentantul CCF.
Cine va suferi cel mai mult ? Va apărea contabilitatea creativă cu servicii redenumite
Companiile cu servicii centralizate la nivel de grup, unde sediul central furnizează servicii specializate filialelor locale. Pentru ele, pragul de 1% e ca o ghilotină fiscală, transformând o tranzacție normală de business într-o povară fiscală disproporționată. Peste 90% dintre companiile afiliate vor fi lovite de această măsură.
Măsura va încuraja reclasificările contabile creative. În absența unor norme clare, companiile vor fi tentate să re-eticheteze serviciile pentru a se încadra sub prag – brusc, „consultanța” devine „asistență tehnică”, iar „managementul” se transformă ca prin minune în „servicii strategice”, doar pentru a evita consecințele fiscale.
Aceleași servicii primesc tratament fiscal diferențiat, în funcție de rezidența prestatorului. Clauzele de nediscriminare au intrat deja în atenția avocaților
”Un lucru care mă îngrijorează în mod special este țintirea exclusivă a tranzacțiilor cu afiliații nerezidenți, definiți ca entități care „nu sunt înființate/constituite și nu au locul conducerii efective în România”. Această discriminare creează un tratament inegal flagrant: servicii identice primesc tratament fiscal diferit în funcție de rezidența prestatorului. Să fiu mai clar: pentru o companie care achiziționează servicii de consultanță de la o entitate afiliată din Germania, cheltuielile pot deveni nedeductibile, în timp ce aceleași servicii de la un afiliat român rămân perfect deductibile. Prevăd probleme serioase de compatibilitate cu dreptul european, în special cu principiile fundamentale ale liberei circulații a serviciilor și libertății de stabilire. Plus că măsura poate intra în conflict direct cu clauzele de nediscriminare din tratatele de evitare a dublei impuneri, bazate pe modelul OECD. Noțiunea de „loc al conducerii efective” complică și mai mult lucrurile, generând complexitate suplimentară în situații de management dual al societăților”, subliniază Adrian Luca.
De altfel, Alex Milcev, partener EY România a declarat pentru România că această stipulare legislativă a intrat în atenția caselor de avocatură care se pregătesc de procese lungi pe clauzele de nediscriminare fiscală pe care le încalcă acest proiect fiscal.
Dacă o cheltuială fiscală este stabilită în funcție de rezidență, vom avea probabil o invazie de noi înregistrări de firme prestatoare de servicii din 2026 încolo
Să vorbim acum despre cheltuielile cu drepturile de proprietate intelectuală . Aici lucrurile devin și mai interesante. Propunerea prevede o excepție de la limitarea deductibilității pentru proprietatea intelectuală „înregistrată în România”. Această favorizare explicită a înregistrărilor naționale față de cele europene (EUIPO) sau internaționale (WIPO), ridică probleme serioase de compatibilitate cu principiile liberei circulații și nediscriminării în piața internă europeană. Rezultatul? Vom vedea o explozie de înregistrări „de formă” în România, realizate exclusiv pentru salvarea deductibilității fiscale, nu din rațiuni economice reale, concluzionează Adrian Luca, CCF.
”Ca să nu mai vorbim despre faptul că excluderea de la testul de 1% a cheltuielilor capitalizate creează un stimulent pentru contribuabili să capitalizeze agresiv serviciile de proprietate intelectuală, consultanță și management. Diferențele între standardele IFRS și OMFP 1802 în ceea ce privește criteriile de capitalizare vor genera tratamente neuniforme între companii și vor crește riscul de dispute în timpul inspecțiilor fiscale”, arată Adrian Luca.
Definiția cheltuielilor vizate pentru maparea contabile sunt definite diferit în 2026 și modificate în 2027
Dar adevăratul coșmar abia începe când ne gândim la aplicarea practică a măsurii. Companiile vor trebui să dezvolte sisteme complexe de mapare contabilă pentru a identifica cu precizie cheltuielile vizate, să reconstituie retroactiv datele pentru 2024 (care servește ca an de referință) și să gestioneze excluderile corecte ale capitalizărilor.
”Și ca să fie totul și mai confuz, măsura prevede utilizarea unor definiții diferite în ani succesivi: în 2026 se folosesc definițiile părților afiliate din reglementările contabile, iar din 2027 se trece la definiția fiscală din Codul Fiscal, pe baza unei declarații fiscale care urmează să fie stabilită prin ordin. Această schimbare de macaz creează haos și multiplică potențialul de erori și interpretări divergente”, arată Luca.
Deși măsura prevede o excepție pentru companiile cu acorduri prealabile de preț (APA), să fim realiști: capacitatea administrativă limitată a ANAF de a procesa un volum mare de solicitări transformă această soluție într-o iluzie. Istoricul modest de APA-uri emise în România și complexitatea procedurii fac ca această cale de ieșire să fie accesibilă doar companiilor mari cu resurse substanțiale, discriminând astfel întreprinderile mici și mijlocii.
Dealtfel, reprezentantul EY, Alex Milcev, spune că există companii care au încheiate cu ANAF contracte privind estimarea prețurilor de transfer pe următorii cinci ani. Se anulează în avans? De altfel, ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a recunoscut recent că nu are personal suficient de bine pregătit pentru domeniul prețurilor de transfer. Ei bine, acest proiect legislativ le-ar putea elimina cu totul.
CONCLUZII
În forma sa actuală, propunerea legislativă va genera mai multe probleme decât rezolvă. Pragul de 1% raportat la totalul cheltuielilor este pur și simplu prea mic pentru economia modernă bazată pe servicii și drepturi de proprietate intelectuală. Discriminarea între rezidenți și nerezidenți, precum și favorizarea înregistrărilor locale de proprietate intelectuală, vor atrage cu siguranță atenția Bruxelles-ului și nu în sens pozitiv. Complexitatea administrativă și povara de conformare vor genera costuri semnificative pentru mediul de afaceri, în timp ce litigiile vor bloca sistemul judiciar fiscal. Sunt principalele idei extrase de prim vicepreședintele CCF, Adrian Luca.
Soluții oferite de prim vicepreședintele Camerei Consultanților Fiscali
Pentru a transforma această inițiativă într-o măsură funcțională, sunt necesare câteva ajustări esențiale. În primul rând, pragul de 1% trebuie reconsiderat serios – fie îl stabilim la un nivel realist pentru economia modernă bazată pe servicii și drepturi de proprietate intelectuală, fie adoptăm (1) o abordare dinamică legată de EBITDA, similar cu limitarea dobânzilor și cu practicile din alte state membre (îți deduci cheltuielile cu consultanța și managementul atunci când ai profit). (2) Discriminarea între serviciile prestate de afiliați rezidenți și nerezidenți trebuie eliminată urgent. Tratamentul diferențiat pentru servicii identice, bazat doar pe rezidența prestatorului, nu va rezista unei analize la nivel european. Prevăd că primele contestații vor ajunge rapid la Bruxelles, iar răspunsul nu va întârzia să apară. La fel de importantă este (3) unificarea definițiilor și procedurilor (care sunt tipurile de cheltuieli cu consultanța și managementul pe care administrația fiscală le vizează prin această măsura). Schimbarea definiției părților afiliate între 2026 și 2027 creează incertitudine juridică și complică inutil conformarea. Companiile au nevoie de predictibilitate, nu de un labirint legislativ care să necesite interpretări costisitoare și timp pierdut cu clarificări.
Dar poate cel mai înțelept pas ar fi să privim mai larg și să implementăm o reformă cuprinzătoare a prețurilor de transfer, inspirată din bunele practici europene. Polonia și Olanda ne oferă modele funcționale: proceduri clare și bune practici pentru acorduri de preț în avans care se finalizează în luni, nu în ani, sisteme moderne de monitorizare orizontală și analize de risc bazate pe date concrete. Consultanții europeni au oferit deja ANAF-ului recomandări valoroase – raportări digitalizate simplificate care facilitează identificarea țintită a riscurilor reale, nu controale aleatorii care consumă resurse de ambele părți.