Oamenii de știință se tem că marele transportor oceanic atlantic s-ar putea opri.
Data: 1 septembrie 2025 Sursa: Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic (PIK) Rezumat: Un nou studiu prevede că Circulația de Răsturnare Meridională Atlantică (AMOC) - sistemul de curenți care include Gulf Stream - s-ar putea opri după 2100 în scenarii cu emisii ridicate. Această oprire ar reduce drastic transportul de căldură spre nord, lăsând Europa vulnerabilă la ierni extreme, veri secetoase și schimbări în precipitațiile tropicale. Modelele climatice arată că punctul de inflexiune este legat de prăbușirea convecției de iarnă în Atlanticul de Nord, ceea ce slăbește amestecarea verticală și creează o buclă de feedback care accelerează declinul.
POVESTE COMPLETĂ Oamenii de știință avertizează că AMOC ar putea colapsa după 2100, declanșând ierni extreme, schimbări în precipitații și tulburări climatice. Semnalele timpurii arată că sistemul slăbește, ceea ce face ca reducerile de emisii să fie vitale pentru a încetini riscul.
În scenarii cu emisii ridicate, Circulația de Răsturnare Meridională Atlantică (AMOC), un sistem cheie de curenți oceanici care include și Gulf Stream, s-ar putea opri după anul 2100. Aceasta este concluzia unui nou studiu, cu contribuții ale Institutului Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic (PIK). Oprirea ar reduce aportul de căldură spre nord al oceanului, provocând secetă de vară și extreme severe de iarnă în nord-vestul Europei și schimbări în centurile de precipitații tropicale.
"Majoritatea proiecțiilor climatice se opresc la 2100. Dar unele dintre modelele standard ale IPCC - Grupul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice - au rulat acum secole în viitor și arată rezultate foarte îngrijorătoare", spune Sybren Drijfhout de la Institutul Meteorologic Regal Olandez, autorul principal al studiului publicat în Environmental Research Letters. "Răsturnarea profundă din nordul Atlanticului încetinește drastic până în 2100 și se oprește complet după aceea în toate scenariile cu emisii ridicate și chiar în unele scenarii cu emisii intermediare și scăzute. Asta arată că riscul de oprire este mai grav decât își dau seama mulți oameni."
Prăbușirea convecției profunde în timpul iernii ca punct de inflexiune AMOC transportă apa tropicală încălzită de soare spre nord, aproape de suprafață, și trimite înapoi spre sud apă mai rece și mai densă în adâncime. Această "bandă rulantă" oceanică ajută la menținerea Europei relativ blândă și influențează modelele meteorologice din întreaga lume. În simulări, punctul de inflexiune care declanșează oprirea AMOC este o prăbușire a convecției profunde în timpul iernii în mările Labrador, Irminger și Nordice. Încălzirea globală reduce pierderea de căldură de iarnă din ocean, deoarece atmosfera nu este suficient de rece. Acest lucru începe să slăbească amestecarea verticală a apelor oceanice: suprafața mării rămâne mai caldă și mai ușoară, ceea ce o face mai puțin predispusă la scufundare și amestecare cu apele mai adânci. Acest lucru slăbește AMOC, rezultând mai puțină apă caldă și sărată care curge spre nord. În regiunile nordice, atunci, apele de suprafață devin mai reci și mai puțin saline, iar această salinitate redusă face ca apa de suprafață să fie și mai ușoară și mai puțin probabilă să se scufunde. Acest lucru creează o buclă de feedback auto-consolidantă, declanșată de încălzirea atmosferică, dar perpetuată de curenții slăbiți și desalinizarea apei.
"În simulări, punctul de inflexiune din mările cheie din Atlanticul de Nord are loc de obicei în următoarele câteva decenii, ceea ce este foarte îngrijorător", spune Stefan Rahmstorf, șeful departamentului de cercetare Analiza Sistemului Pământului al PIK și coautor al studiului. După punctul de inflexiune, oprirea AMOC devine inevitabilă din cauza unui feedback auto-amplificator. Căldura eliberată de Atlanticul de Nord îndepărtat scade apoi la mai puțin de 20% din cantitatea actuală, în unele modele aproape la zero, conform studiului. Autorul principal Drijfhout adaugă că "observațiile recente în aceste regiuni de convecție profundă arată deja o tendință descendentă în ultimii cinci până la zece ani. Ar putea fi variabilitate, dar este în concordanță cu proiecțiile modelelor."
Este crucial să reducem emisiile rapid Pentru a ajunge la aceste rezultate, echipa de cercetare a analizat simulările CMIP6 (Coupled Model Intercomparison Project), care au fost utilizate în cel mai recent Raport de Evaluare al IPCC, cu orizonturi de timp extinse până în anii 2300 până în 2500. În toate cele nouă simulări cu emisii ridicate, modelele evoluează într-o stare de circulație slabă, superficială, cu oprirea răsturnării profunde; acest rezultat este produs și în unele simulări cu emisii intermediare și scăzute. În fiecare caz, această schimbare urmează o prăbușire la mijlocul secolului a convecției profunde în mările Atlanticului de Nord.
"O slăbire drastică și o oprire a acestui sistem de curenți oceanici ar avea consecințe severe la nivel mondial", subliniază cercetătorul PIK Rahmstorf. "În modele, curenții se opresc complet la 50 până la 100 de ani după ce punctul de inflexiune este depășit. Dar acest lucru poate subestima riscul: aceste modele standard nu includ apa dulce suplimentară din pierderea de gheață din Groenlanda, care ar împinge probabil sistemul și mai departe. De aceea este crucial să reducem emisiile rapid. Ar reduce foarte mult riscul unei opriri AMOC, chiar dacă este prea târziu să-l eliminăm complet."
Sursă poveste: Materiale furnizate de Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic (PIK). Notă: Conținutul poate fi editat pentru stil și lungime. Referință jurnal: Sybren Drijfhout, Joran R Angevaare, Jennifer Mecking, René M van Westen, Stefan Rahmstorf. Oprirea răsturnării Atlanticului de Nord după 2100 după prăbușirea amestecării profunde în proiecțiile CMIP6. Environmental Research Letters, 2025; 20 (9): 094062 DOI: 10.1088/1748-9326/adfa3b