Un MiG-29 Fulcrum ucrainean a fost văzut, aparent pentru prima dată, înarmat cu o muniție lansată din aer, similară cu UMPK-ul rusesc, un tip destul de rudimentar de bombă planantă ghidată, care a cauzat totuși dificultăți enorme apărării aeriene ucrainene. Apariția armei pe MiG subliniază eforturile continue ale Ucrainei de a desfășura muniții standoff, de a-și proteja activele aeriene și de a efectua atacuri mai eficiente asupra țintelor rusești de-a lungul liniilor frontului. Poate cel mai important, dezvoltarea evidențiază eforturile majore ale Ucrainei de a introduce arme autohtone mai avansate, reducând dependența de munițiile furnizate de Occident.
Imaginile apărute recent arată arma - al cărei nume rămâne necunoscut - sub aripa stângă a unui MiG-29 al Forțelor Aeriene Ucrainene. Avionul este vopsit în schema albastră și galbenă, care amintește de echipa ucraineană Falcons.
În ceea ce privește arma, aceasta pare foarte similară cu UMPK-ul, care este în esență un kit low-cost care transformă o bombă neghidată într-o muniție ghidată. Arma ucraineană are același kit de aripi suspendat ca și arma rusească, care implică ieșirea suprafețelor de zbor după ce bomba se răstoarnă în aer, la scurt timp după ce este eliberată. Ca și în cazul UMPK-ului rusesc, arma ucraineană pare să încorporeze o bombă standard cu cădere liberă, la care este atașat un „dispozitiv zburător” autonom, cu aripi și un pachet de navigație. Judecând după dimensiunea bombei în sine, aceasta se află aparent în categoria de 500 de kilograme (1.102 de lire sterline).
Primele rapoarte despre testarea unei astfel de arme de către Ucraina au apărut în iunie anul curent, cu teste inițiale ale muniției la bordul aeronavei de atac Su-24 Fencer.
Având în vedere faptul că MiG-29 este mai larg disponibil decât Fencer, este logic să îl integreze și pe Fulcrum. Fiind calul de povară al Forțelor Aeriene Ucrainene, MiG-29 a fost anterior un candidat principal pentru a transporta diverse muniții furnizate de Occident.
Bomba planantă văzută fiind testată pe Su-24 este în mod vizibil diferită de o muniție care a fost văzută pe același tip de aeronavă în septembrie anul trecut. Această muniție misterioasă pare, de asemenea, a fi o nouă muniție ghidată lansată din aer dezvoltată local.
Când au apărut pentru prima dată rapoartele despre „UMPK-ul ucrainean” la începutul acestei veri, s-a afirmat că încă sunt necesare fonduri pentru a sprijini dezvoltarea acestuia, care se înțelege că este realizată de biroul de proiectare Medoid. Presa ucraineană a mai raportat că noua armă a atins o rază de acțiune de 60 de kilometri (37 de mile) în teste, cu scopul de a extinde aceasta la 80 de kilometri (50 de mile). Evaluările anterioare sugerează că UMPK-ul rusesc are o rază maximă de acțiune de până la 44 de mile. În toate cazurile, raza maximă de acțiune depinde foarte mult de parametrii de lansare.
În ceea ce privește ghidarea, dezvoltatorul a declarat că dorește să obțină o precizie mai mare decât UMPK-ul rusesc, cu un pachet de ghidare dezvoltat local, precum și un plan de a introduce tehnologie de fabricație franceză nedivulgată, care ar fi mai rezistentă la bruiajul ostil de război electronic. Nu este clar ce s-a realizat până acum și care este exact starea operațională a armei în acest moment. Cu toate acestea, nu există nicio îndoială că o armă de acest fel ar fi foarte utilă pentru Ucraina, dacă poate fi perfecționată.
În timp ce puteți citi istoricul complet al dezvoltării rusești a UMPK-ului, dovezile utilizării acestor arme în Ucraina au început să apară la începutul anului 2023. În rusă, UMPK înseamnă Unifitsirovannyi Modul Planirovaniya i Korrektsii, adică modul unificat de planificare și corecție. Deși greu comparabil cu bomba planantă JDAM-ER fabricată în SUA în oricare dintre parametrii săi, arma rusească a devenit rapid o preocupare majoră pentru Ucraina. Până în aprilie 2023, Forțele Aeriene Ucrainene raportau că Rusia aruncă „până la 20” de bombe UMPK în fiecare zi, livrate de avioane tactice care operează la marginea acoperirii apărării aeriene ucrainene. De atunci, au existat declarații repetate din partea oficialilor ucraineni care reflectă asupra dificultății de a intercepta aceste arme, care au fost descrise ca fiind „aproape imposibil de doborât”.
Cel mai important, și în ciuda întrebărilor cu privire la acuratețea și fiabilitatea lor generală, kiturile UMPK permit aeronavelor rusești să lanseze atacuri indirecte asupra țintelor care altfel le-ar pune într-un mare risc din cauza apărării antiaeriene ucrainene. Altfel, ar trebui utilizate armament standoff mult mai scumpe și mai complexe, iar oferta limitată a Rusiei de astfel de arme a fost pusă sub presiune extremă de efortul de război prelungit.
Pentru Ucraina, analogul UMPK dezvoltat local va oferi același tip de avantaje. În special, în timp ce aliații occidentali au furnizat armament standoff ghidat cu precizie, probabil mult mai capabile, acestea sunt soluții relativ rafinate și costisitoare. Printre ele se numără Joint Direct Attack Munition-Extended Range (JDAM-ER) și Small Diameter Bomb (SDB) fabricate în SUA și AASM Hammer francez. De asemenea, acestea sunt disponibile Forțelor Aeriene Ucrainene doar în număr limitat. Potrivit rapoartelor recente ale presei ucrainene, Forțele Aeriene Ucrainene au nevoie de cel puțin 100 de muniții standoff în fiecare zi. Situația ar trebui să fie ajutată de sosirea, în săptămânile următoare, a primelor dintre cele 3.350 de exemple ale Extended Range Attack Munition (ERAM) în Ucraina, care vor oferi țării o nouă capacitate puternică și relativ ieftină de atac standoff. Cu toate acestea, nu este clar dacă Ucraina va putea folosi noua armă pentru a lovi ținte adânc în Rusia, pe baza restricțiilor impuse de Washington.
Indiferent de situație, o soluție produsă local și mai ieftină este în mod clar necesară pentru a menține ritmul loviturilor chirurgicale asupra țintelor de pe și de dincolo de liniile frontului. Ar putea fi, de asemenea, integrată pe F-16-uri și Mirage 2000-uri furnizate de Occident, precum și pe avioanele tactice din epoca sovietică, printre care aeronava de atac Su-25 Frogfoot ar părea a fi un candidat foarte potrivit.
Cu toate acestea, ar putea exista dezavantaje pentru o armă de acest fel. UMPK-ul rusesc este un dispozitiv relativ improvizat, făcut în grabă și aruncat rapid în luptă. De atunci, a fost împerecheat cu diferite corpuri de bombe, inclusiv cele cu dimensiuni din ce în ce mai mari. Cu toate acestea, analiza critică rusă a sugerat o performanță slabă și o rată ridicată de eșec. Este probabil ca acest lucru să fi condus la dezvoltarea seriei UMPB mai avansate, care este o bombă planantă ghidată construită special. Așa cum a raportat TWZ când a apărut pentru prima dată noua armă: „În timp ce UMPK constă dintr-un kit de aripi și un pachet de ghidare de precizie care este practic atașat pe una dintre mai multe bombe cu cădere liberă diferite, UMPB pare să aibă un design mai elegant, mult mai bine integrat.”
De fapt, UMPB are probabil mai multe în comun, în general, cu SDB american.
Pe de altă parte, disponibilitatea UMPK înseamnă că Rusia a continuat să o utilizeze pe scară largă. Potrivit Ministerului ucrainean al Apărării, în luna august, aeronavele rusești au aruncat 4.390 de bombe aeriene ghidate asupra pozițiilor ucrainene, față de 3.786 de bombe aruncate în luna precedentă. În 2025, cel mai mare număr de bombe de acest fel desfășurate de Rusia a avut loc în aprilie, depășind 5.000.
Între timp, propria experiență a Ucrainei de a fi la capătul primitor al bombelor planante rusești și analiza ulterioară a luptei înseamnă că analogul dezvoltat local ar putea include îmbunătățiri suplimentare față de arma rusească. În același timp, importanța sa reală ar putea consta în cele din urmă în faptul că ar trebui să înceapă cel puțin să reducă dependența de tipurile furnizate de Occident, cum ar fi JDAM-ER, SDB și AASM Hammer, care au fost extrem de importante pentru Forțele Aeriene Ucrainene. Pe măsură ce stocurile de arme lansate din aer mai avansate continuă să fie erodate, potențialul unui kit de bombă planantă dezvoltat local, care poate fi atașat la munițiile existente din epoca sovietică, nu poate fi subestimat. De asemenea, este important de reținut că Rusia va încerca să angajeze aceste bombe planante cu apărarea aeriană. Ele pot absorbi efectori de apărare aeriană mult mai scumpi, ceea ce oferă Ucrainei un avantaj critic de schimb de focuri, care poate ajuta la reducerea stocurilor de rachete rusești. Aceasta a fost o problemă majoră cu UMPK-urile Rusiei, deoarece pot fi foarte intensive în resurse pentru Ucraina pentru a le doborî, consumând arme prețioase contra-aeriene, dar costă Rusia relativ puțin.
Având în vedere cererea Forțelor Aeriene Ucrainene pentru arme care pot fi lansate la o distanță mai sigură de apărarea aeriană rusească și ritmul general al atacurilor aeriene, este probabil să vedem mai multe dintre aceste arme în viitorul apropiat.