Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) se află în fața unei noi enigme nucleare în ceea ce privește Iranul. Experții subliniază că inspecțiile eficiente ale AIEA necesită acces extins pentru a verifica stocurile de uraniu îmbogățit ale Iranului, activitățile de îmbogățire și infrastructura nucleară. O provocare majoră va fi localizarea celor aproximativ 450 de kilograme de uraniu înalt îmbogățit deținute de Iran și asigurarea că acesta este redus corespunzător și nu poate fi reîmbogățit.
Foștii oficiali susțin că restabilirea „continuității cunoașterii” AIEA, după recentele lovituri militare și accesul restricționat, va fi una dintre cele mai dificile sarcini ale agenției. Pe fondul unei dispute continue între Washington și Teheran cu privire la posibilitatea ca monitorii internaționali să verifice conformitatea Iranului cu angajamentele sale de neproliferare nucleară, foștii oficiali au declarat pentru RFE/RL că scara, amploarea și gradul de acces sunt cruciale pentru succesul inspecțiilor. Detaliile acestora urmează să fie stabilite, deși Rafael Grossi, șeful AIEA, a declarat că organismul ONU „va lucra la modalități – date, proceduri, locații – foarte curând”. Acest lucru nu înseamnă, potrivit experților, că organizația nu a întocmit deja o listă de dorințe pentru eventualele inspecții.
„Aproape sigur au un plan pentru momentul în care vor reveni, care sunt prioritățile, unde ar dori să meargă prima, a doua, a treia dată”, a declarat Laura Rockwood, fost negociator al AIEA pentru Iran, pentru RFE/RL. „Lucrul esențial este să aflăm unde se află, în special, uraniul îmbogățit... Aș paria că au un plan pregătit pentru ziua în care vor trebui să revină”, a adăugat Rockwood, care a participat la negocieri de nivel înalt privind Iranul în timpul unei cariere de 28 de ani la AIEA, înainte de a se pensiona în 2013.
**Reducerea Nivelului de Îmbogățire a Uraniului**
În timp ce președintele SUA, Donald Trump, a declarat că Iranul a acceptat cel mai înalt nivel de inspecții nucleare, iar Iranul susține că nu are intenția de a permite aceste inspecții, punctul 8 din memorandumul de înțelegere (MOU) dintre SUA și Iran stipulează că cele două părți au convenit asupra unei „metodologii minime” conform căreia stocurile de uraniu înalt îmbogățit (HEU) ale Iranului vor fi „reduse la un nivel inferior pe loc, sub supravegherea AIEA”. Însă, detaliile acestui proces ar putea, de asemenea, să genereze controverse.
„Dacă inspectorii AIEA ar putea măsura și caracteriza atât materialul înalt, cât și cel jos îmbogățit înainte de reducerea nivelului, atunci o simplă aritmetică ar oferi o imagine clară asupra produsului. Ulterior, ar dori să măsoare pentru a confirma și sigila acel produs pentru contabilitate viitoare”, a declarat Matthew Sharp, care a servit ca director pentru probleme nucleare iraniene în Consiliul Național de Securitate al SUA (NSC) între 2021-2022, pentru RFE/RL. „Dacă, pe de altă parte, Iranul efectuează singur reducerea nivelului de îmbogățire și apoi furnizează produsul inspectorilor, ar fi mult mai dificil să se știe de la ce nivel de îmbogățire a pornit Iranul, ceea ce ar putea crea incertitudini cu privire la faptul dacă tot materialul îmbogățit la 60% sau la alte niveluri a fost redus corespunzător sau dacă o parte a rămas în afara atenției noastre”, a spus Sharp, acum un cercetător senior în domeniul nuclear la MIT Center for International Studies.
În prezent, locația celor aproximativ 450 de kilograme de HEU deținute de Iran este neclară. După loviturile aeriene ale SUA și Israelului, acesta ar putea fi îngropat sub dărâmături într-un buncăr subteran, sau autoritățile iraniene ar fi putut muta o parte sau totul în altă parte pentru a-l ascunde. Însă, dacă poate fi localizat și nivelul de îmbogățire redus cu succes, următorul pas este să se prevină ca Iranul să-l reîmbogățească ulterior.
**Monitorizarea Îmbogățirii Uraniului**
MOU stipulează că cele două părți au convenit „să discute problema îmbogățirii uraniului și alte aspecte agreate reciproc legate de nevoile nucleare ale Republicii Islamice Iran, pe baza unui cadru satisfăcător agreat în acordul final”. Experții au declarat pentru RFE/RL că verificarea acestui aspect trebuie să includă un rol pentru AIEA.
„Orice suspensie a îmbogățirii uraniului este relativ lipsită de sens dacă nu poate fi verificată și dacă AIEA nu are acces pentru a se asigura că nu există activități nucleare ascunse legate de îmbogățire în alte părți ale țării”, a declarat Kelsey Davenport, director pentru politica de neproliferare la Arms Control Association. „Nivelul de acces, furnizarea de informații către AIEA, cât de rapid trebuie Iranul să răspundă solicitărilor AIEA de acces – toate acestea vor fi cruciale”, a spus ea pentru RFE/RL. „Odată ce nivelul de îmbogățire este scăzut, sub 5%, este mult mai sigur să expediați acel material. Ar putea fi depozitat într-un depozit internațional de combustibil în Kazahstan”, a adăugat Davenport. Ideea de a expedia uraniul cu nivel de îmbogățire redus din Iran pare să fie una pe care oficialii americani o doresc. Într-o convorbire recentă cu reporterii, un oficial a declarat că diluarea în Iran este „minimul acceptabil”, dar că „vor insista pentru mai mult de atât”. Un oficial american de rang înalt a declarat că Washingtonul se va baza în mare măsură pe supraveghetorul nuclear al ONU și pe echipele tehnice americane pentru verificare. „Nu suntem în afaceri de încredere”, a spus oficialul.
AIEA a verificat anterior conformitatea Iranului cu angajamentele sale față de Tratatul de Neproliferare Nucleară, pe care l-a ratificat în 1970, și față de Planul Comun Global de Acțiune (JCPOA) din 2015.
**Lecții din Trecut**
Experții afirmă că au fost învățate multe lecții din aceste experiențe. Ei subliniază importanța Protocolului Adițional Model al AIEA, care oferă instrumente suplimentare pentru verificare. Rockwood, acum cercetător senior la Centrul de la Viena pentru Dezarmare și Neproliferare, a fost autorul principal al protocolului. „În conformitate cu protocolul adițional, în loc să fim limitați în mod obișnuit la materialele nucleare și instalațiile nucleare, avem acces la informații și locații legate de întregul ciclu de combustibil nuclear, inclusiv producția de centrifuge”, a spus ea. „Deci, dacă știi aproximativ câte centrifuge sunt capabile să producă, vrei să știi unde se află, și putem solicita acest tip de acces cu un protocol adițional”.
Iranul a semnat Protocolul Adițional în 2003, dar nu a trimis o scrisoare oficială AIEA care să-l pună în vigoare. Iranul a implementat provizoriu prevederile sale între 2003 și 2006 și pentru o perioadă în cadrul JCPOA. Cu toate acestea, a remarcat Rockwood, „au existat multe indicii de neconformitate din partea Iranului” în acest timp. Acest lucru, a spus ea, ar putea continua – cu complicații suplimentare.
Iranul a încetat să mai acorde AIEA acces la siturile afectate de loviturile aeriene americane și israeliene asupra instalațiilor sale nucleare în iunie anul trecut. Acest lucru a perturbat ceea ce Rockwood numește „continuitatea cunoașterii”. Cu alte cuvinte, AIEA a pierdut urma a ceea ce deține Iranul și unde se află. De asemenea, extinderea daunelor este neclară, potențial complicând accesul, iar este posibil să existe și muniții neexplodate la fața locului. „Vor exista incertitudini, și este posibil să existe mai multe incertitudini decât au existat înainte. De fapt. M-aș aștepta la acest lucru. Da, cu adevărat, o luptă grea”, a spus Rockwood.