Pe parcursul unei analize a acționarilor companiilor listate la Bursa de Valori București (BVB), devine evident că în spatele unor afaceri performante se ascund adesea societăți înregistrate în jurisdicții precum Cipru sau Olanda, în locul persoanelor fizice. Acest fenomen ridică întrebări despre motivele din spatele acestor structuri de deținere complexe.
Un exemplu notabil este cazul Chimcomplex Borzești, unde omul de afaceri Ștefan Vuza controlează compania printr-o structură elaborată. Vuza deține 91,34% dintr-o societate cu răspundere limitată (SRL) din Ploiești. Această firmă românească, la rândul ei, deține integral un holding înregistrat în Olanda. La rândul său, holdingul olandez controlează un alt holding olandez, iar acesta din urmă deține majoritatea acțiunilor (84%) ale combinatului chimic. Această ierarhie complexă sugerează strategii de optimizare fiscală, protecție a activelor sau facilitare a tranzacțiilor internaționale.
Situația este similară și pentru companii precum Aquila și Cris-Tim, unde antreprenorii aleg să își structureze proprietatea prin entități off-shore. Această abordare contrastrează cu alte companii, cum ar fi Arobs și Electroalfa, care au optat pentru a-și păstra acționariatul direct, cu fondatorii listând direct acțiunile sau deținându-le prin persoane fizice sau entități locale. Alegerea între aceste două modele de deținere depinde de o multitudine de factori, de la reglementările fiscale specifice fiecărei țări, la nevoile de finanțare, planurile de expansiune internațională și obiectivele pe termen lung ale antreprenorilor.