Întreruperile în lanțul de aprovizionare cu țiței din Orientul Mijlociu, prin strategicul Strâmtorii Ormuz, au determinat rafinăriile chineze să amâne sau să amâne pe termen nedefinit activitatea a 500.000 de barili pe zi de capacitate de rafinare. Această situație reprezintă una dintre primele consecințe majore ale conflictului din regiune asupra pieței de rafinare din afara Golfului Persic, conform informațiilor furnizate de Reuters.
Măsurile de amânare afectează în mod direct două proiecte cheie: o rafinărie în curs de dezvoltare de către Huajin Aramco Petrochemical Co. în nord-estul Chinei, cu o capacitate de 300.000 de barili pe zi (bpd), și repornirea planificată a unei unități de procesare de 200.000 bpd la rafinăria Dalian a PetroChina. Ambele proiecte erau esențiale pentru creșterea capacității de rafinare a Chinei în cursul acestui an, dar au fost amânate din cauza incertitudinilor legate de disponibilitatea țițeiului și a deteriorării economiei de rafinare.
Conform datelor Reuters, pornirea rafinăriei Huajin a fost amânată cu câteva luni, consultanții de la Energy Aspects estimând acum că unitatea va începe operațiunile în trimestrul al treilea al anului, în loc de trimestrul al doilea. Acest proiect este una dintre cele mai mari investiții de rafinare aflate în dezvoltare în China și beneficiază de sprijinul Saudi Aramco, compania saudită urmând să furnizeze până la 210.000 de barili pe zi de țiței conform unui acord pe termen lung.
În paralel, PetroChina a amânat pe termen nedefinit planurile de repornire a unei unități de procesare de 200.000 bpd la rafinăria sa din Dalian, o informație care, deși nu a fost confirmată oficial de companie, a fost raportată de Reuters. Unitatea fusese oprită ca parte a unui efort de restructurare mai amplu, iar reluarea parțială a operațiunilor era anticipată pentru acest an.
Căderea importurilor de țiței ale Chinei în luna mai, la 6,36 milioane de barili pe zi, față de 11,39 milioane bpd în februarie (o scădere de peste 44%), conform datelor Kpler raportate de Reuters, a accentuat presiunea asupra sectorului. Cu toate acestea, rata de rafinare a rămas aproape de 13,5 milioane bpd, ceea ce înseamnă că rafinăriile procesează mai mult de dublul volumului de țiței importat.
Acest decalaj a fost acoperit în mare parte din stocurile acumulate anterior conflictului. Timp de peste un an, cumpărătorii chinezi au achiziționat țiței la prețuri avantajoase din Rusia și Iran, construind simultan rezerve strategice și comerciale. Analiștii estimează că aceste stocuri au atins aproximativ 1 miliard de barili înainte de izbucnirea ostilităților. China și-a continuat extinderea capacității de stocare a țițeiului și a adăugat noi facilități chiar înainte de escaladarea tensiunilor regionale.