Depresia apărută târziu în viață ar putea fi un semnal de alarmă timpuriu că creierul se modifică deja cu mult înainte de a fi diagnosticate boala Parkinson sau demența.
Deși în prezent nu există un tratament pentru boala Parkinson sau demența cu corpi Lewy, abordarea precoce a depresiei ar putea îmbunătăți calitatea vieții și îngrijirea generală a pacienților pe măsură ce aceste boli se dezvoltă. Un studiu publicat în General Psychiatry oferă cele mai detaliate dovezi longitudinale de până acum, demonstrând că depresia precede frecvent diagnosticul de BP și DCL și rămâne ridicată timp de câțiva ani după aceea.
Pe baza registrelor naționale de sănătate daneze, cercetătorii au efectuat un studiu retrospectiv caz-control care a inclus 17.711 persoane diagnosticate cu BP sau DCL între 2007 și 2019. Cercetătorii au comparat acești pacienți cu persoane de vârstă și sex similare, diagnosticate cu alte afecțiuni pe termen lung, inclusiv poliartrita reumatoidă, boala cronică de rinichi și osteoporoza.
Rezultatele au arătat un model clar: depresia a apărut mai des și mai devreme la persoanele care au dezvoltat boala Parkinson sau demența cu corpi Lewy decât la cele cu alte boli cronice. În anii premergători diagnosticului, riscul de depresie a crescut constant, atingând un vârf în cei trei ani dinaintea diagnosticului. Chiar și după diagnostic, pacienții cu boala Parkinson sau demența cu corpi Lewy au continuat să aibă rate mai mari de depresie decât grupurile de comparație.
Important, acest model nu a putut fi pe deplin explicat de povara emoțională a vieții cu o boală cronică. Alte boli pe termen lung care implică, de asemenea, dizabilități nu au prezentat aceeași creștere puternică a riscului de depresie. Acest lucru sugerează că depresia ar putea fi legată de modificări neurodegenerative incipiente în creier, mai degrabă decât de a fi doar o reacție psihologică la declinul sănătății.
Rezultatele au fost deosebit de izbitoare pentru demența cu corpi Lewy, unde ratele de depresie au fost chiar mai mari decât în boala Parkinson, atât înainte, cât și după diagnostic. Cercetătorii notează că diferențele în progresia bolii și chimia creierului pot ajuta la explicarea acestei tendințe.
"În urma unui diagnostic de BP sau DCL, incidența persistentă mai mare a depresiei subliniază necesitatea unei conștientizări clinice sporite și a unei screening-uri sistematice pentru simptomele depresive la acești pacienți", a menționat primul autor Christopher Rohde. "Astfel, principala noastră concluzie - că BP/DCL sunt asociate cu un risc excesiv marcat de depresie care precede și urmează diagnosticul în comparație cu alte afecțiuni cronice - rămâne valabilă."
Autorii subliniază că acest lucru nu înseamnă că fiecare persoană cu depresie va dezvolta boala Parkinson sau demență. În schimb, ei recomandă o mai mare conștientizare și o monitorizare mai atentă atunci când depresia apare pentru prima dată la adulții în vârstă.
Deși în prezent nu există un tratament pentru boala Parkinson sau demența cu corpi Lewy, abordarea precoce a depresiei ar putea îmbunătăți calitatea vieții și îngrijirea generală a pacienților pe măsură ce aceste boli se dezvoltă.