Un nou studiu care examinează modul în care funcționează memoria în creier sugerează că diferite tipuri de amintiri ar putea depinde de aceleași regiuni ale creierului. În loc să utilizeze căi neuronale separate pentru a prelua diferite tipuri de informații, creierul pare să activeze zone suprapuse, o descoperire care ar putea schimba modul în care memoria este definită și studiată.
Cercetarea a fost realizată de oameni de știință de la School of Psychology de la University of Nottingham și de la Cognition and Brain Sciences Unit de la University of Cambridge. Prin combinarea experimentelor bazate pe sarcini cu datele fMRI, echipa nu a găsit nicio diferență măsurabilă în activitatea creierului între recuperarea cu succes a memoriei episodice și semantice. Studiul a fost publicat în Nature Human Behaviour.
**Ce face ca memoria episodică și semantică să fie diferite**
Memoria episodică permite oamenilor să-și amintească experiențe specifice din trecut care s-au întâmplat într-un anumit loc și timp. Această formă de memorie permite indivizilor să reviziteze mental momente din viața lor, adesea descrise ca "călătorie mentală în timp". Memoria semantică, în schimb, implică reamintirea faptelor și a cunoștințelor generale despre lume. Aceste amintiri nu sunt legate de timpul sau locul inițial în care au fost învățate informațiile și pot fi accesate independent de acel context.
**Testarea memoriei cu sarcini strâns corelate**
Pentru a compara direct modul în care funcționează aceste două tipuri de memorie, cercetătorii au conceput sarcini care au fost aliniate cu atenție. Patruzeci de participanți au fost rugați să-și amintească asocieri între logo-uri și nume de mărci. Unele asocieri reflectau cunoștințe din lumea reală și au format sarcina semantică, în timp ce altele au fost învățate în timpul unei faze anterioare a studiului și au servit drept sarcină episodică.
În timpul acestor sarcini de memorie, participanții au fost supuși scanării fMRI (Imagistica prin Rezonanță Magnetică Funcțională). În sarcina semantică, și-au amintit detaliile mărcii pe baza cunoștințelor anterioare. În sarcina episodică, și-au amintit informații despre asocierile dintre logo și marcă învățate anterior.
fMRI este o tehnică neinvazivă de imagistică a creierului care măsoară activitatea prin urmărirea modificărilor fluxului sanguin. Atunci când regiuni specifice ale creierului devin active în timpul unor sarcini precum gândirea, vorbirea sau amintirea, acestea primesc cantități crescute de sânge bogat în oxigen. Acest lucru permite cercetătorilor să producă imagini 3D detaliate care arată ce părți ale creierului sunt angajate, susținând studii ale funcției creierului, ale afecțiunilor neurologice și ale planificării chirurgicale.
**Descoperiri neașteptate din neuroimagistică**
Dr. Roni Tibon, profesor asistent la School of Psychology, a condus studiul și a spus că rezultatele au contestat ipoteze vechi. "Am fost foarte surprinși de rezultatele acestui studiu, deoarece o tradiție de cercetare de lungă durată a sugerat că ar exista diferențe în activitatea creierului cu recuperarea episodică și semantică. Dar când am folosit neuroimagistica pentru a investiga acest lucru alături de studiul bazat pe sarcini, am constatat că distincția nu exista și că există o suprapunere considerabilă în regiunile creierului implicate în recuperarea semantică și episodică."
Ea a mai menționat că descoperirile ar putea oferi noi perspective asupra bolilor legate de memorie. "Aceste descoperiri ar putea ajuta la o mai bună înțelegere a bolilor precum demența și Alzheimer, deoarece putem începe să vedem că întregul creier este implicat în diferitele tipuri de memorie, astfel încât ar putea fi dezvoltate intervenții pentru a sprijini această viziune."
**Regândirea modului în care este studiată memoria**
De mulți ani, memoria episodică și semantică au fost tratate ca sisteme separate, ceea ce a determinat cercetătorii să le investigheze independent. Această abordare a dus la relativ puține studii care examinează ambele tipuri de memorie în același cadru experimental. Dr. Tibon crede că noile dovezi ar putea ajuta la schimbarea acestei perspective.
"Pe baza a ceea ce știam deja din cercetările anterioare în acest domeniu, ne așteptam cu adevărat să vedem diferențe puternice în activitatea creierului, dar orice diferență am văzut a fost foarte subtilă, cred că aceste rezultate ar trebui să schimbe direcția de călătorie pentru acest domeniu de cercetare și sperăm să deschidă un nou interes în a privi ambele părți ale memoriei și modul în care lucrează împreună."