EUR/CHF și GBP/CHF câștigă avânt pe fondul impasului SUA-Iran care menține petrolul la cote înalte

Francul elvețian s-a dovedit una dintre cele mai slabe monede majore săptămâna aceasta. Pe măsură ce negocierile dintre SUA și Iran se prelungesc fără o rezoluție clară, piețele scot din calcul un acord rapid. Petrolul Brent rămâne bine peste 90 de dolari și amenință să revină în teritoriul celor trei cifre. Deși situația nu a escaladat într-un conflict regional mai larg, persistența costurilor ridicate la energie alimentează din ce în ce mai mult îngrijorările legate de inflație în Europa și America de Nord. Aici începe problema Elveției. Pentru BCE, BoE și chiar Fed, petrolul peste 90 de dolari reprezintă o bătaie de cap în ceea ce privește politica monetară. Fiecare săptămână în care prețurile la energie rămân ridicate crește riscul ca afacerile să transfere costurile mai mari către consumatori, ca muncitorii să solicite salarii mai mari și ca inflația să se ancoreze din nou. Băncile centrale din Europa discută din ce în ce mai mult despre „efectele de undă” și despre necesitatea de a acționa preventiv. Piețele tratează acum o majorare a dobânzii de către BCE în iunie ca fiind aproape sigură și continuă să dezbată câte majorări suplimentare ar putea urma. Chiar și în cazul Fed se discută din ce în ce mai mult dacă ar putea fi necesară o altă majorare în cele din urmă. Prin contrast, SNB trăiește într-o lume diferită. Se așteaptă ca IPC-ul din luna mai, ce va fi publicat astăzi, să fie de doar 0,8%. Nu 2,8%. Nu 3,8%. Doar 0,8%. Această cifră s-ar situa în continuare confortabil în intervalul țintă al SNB și aproape de limita inferioară a ceea ce consideră politicienii ca fiind de dorit. În timp ce alte bănci centrale se preocupă de ancorarea inflației, SNB nu se preocupă aproape de nimic. Președintele Martin Schlegel a semnalat săptămâna aceasta că presiunile inflaționiste pe termen mediu rămân în mare parte neschimbate și că stabilitatea prețurilor este menținută. Ironia sorții este că această stabilitate devine o slăbiciune. Piețele valutare recompensează băncile centrale care se așteaptă să strângă politica monetară. Ele penalizează băncile centrale care nu au niciun motiv să facă nimic. Fiecare zi suplimentară în care prețurile petrolului rămân ridicate întărește argumentul pentru o politică monetară mai restrictivă în alte părți, în timp ce consolidează așteptările că SNB poate rămâne confortabil la 0,00%. În esență, impasul SUA-Iran lărgește divergența politicilor monetare chiar și fără a fi tras un singur glonț suplimentar. Această divergență se reflectă din ce în ce mai mult pe grafice. Depășirea rezistenței de 0,9169 de către EUR/CHF sugerează că retragerea de la 0,9264 s-a încheiat deja la 0,9094. Atâta timp cât suportul minor de 0,9137 se menține, ar trebui să vedem o retestare a valorii de 0,9264. O depășire fermă acolo va relua raliul de la 0,8979 și va ținti proiecția de 100% de la 0,8979 la 0,9264 din 0,9094, la 0,9379. Însă, o scădere sub 0,9137 va diminua această perspectivă optimistă și va amesteca previziunile. GBP/CHF prezintă o structură similară, cu corecția de la 1,0674 probabil să se încheie la 1,0468. Mai întâi ar trebui să vedem o revenire la 1,0674. O depășire fermă acolo va relua raliul de la 1,0281 și va ținti proiecția de 100% de la 1,0281 la 1,0674 din 1,0468, la 1,0861. Cu toate acestea, sub suportul minor de 1,0566, tendința devine din nou neutră. Riscul principal pentru această perspectivă rămâne o prăbușire bruscă a prețurilor petrolului. O spargere în negocierile SUA-Iran care ar elimina rapid primele de risc geopolitic din piețele energetice ar reduce imediat îngrijorările legate de inflație în Europa și Regatul Unit. Acest lucru ar diminua necesitatea unor înăspriri suplimentare ale politicilor monetare și ar reduce divergența care apasă în prezent asupra francului elvețian. Cu toate acestea, până la un astfel de eveniment, calea de cea mai mică rezistență pare să favorizeze niveluri mai ridicate pentru EUR/CHF și GBP/CHF.