Mirosul Mumiilor Egiptene Dezvăluie Secrete Vechi de 2.000 de Ani
Mirosul misterios al mumiilor egiptene ajută oamenii de știință să descopere modul în care îmbălsămătorii antici au perfecționat arta conservării.
Mumificarea a fascinat istoricii și oamenii de știință timp de secole, dar multe detalii despre modul în care egiptenii antici conservau morții au rămas neclare. O nouă cercetare arată acum că mirosul distinctiv de mucegai al rămășițelor mumificate deține indicii valoroase despre modul în care au fost efectuate aceste ritualuri funerare elaborate.
Un studiu condus de chimiști de la Universitatea din Bristol a constatat că mirosul asociat cu mumiile nu este pur și simplu rezultatul îmbătrânirii sau al descompunerii. În schimb, reflectă un amestec complex de substanțe utilizate în timpul îmbălsămării, împreună cu țesături și materiale conservate înfășurate în jurul corpului. Împreună, aceste urme chimice persistente dezvăluie modul în care metodele de mumificare s-au schimbat și au devenit mai sofisticate de-a lungul a sute de ani.
Autorul principal, Dr. Wanyue Zhao, cercetător asociat în geo-chimie organică la Universitatea din Bristol, a declarat: "Descoperirile marchează un pas semnificativ înainte în îmbunătățirea înțelegerii noastre despre istoria egipteană și ritualul fascinant al mumificării. Analiza noastră a parfumurilor asociate a descoperit noi perspective asupra modului în care practica s-a dezvoltat de-a lungul veacurilor și a devenit din ce în ce mai sofisticată."
Analizarea aerului din jurul rămășițelor antice
Pentru a investiga sursa parfumurilor de mumie, cercetătorii au examinat aerul din jurul fragmentelor de mumie extrem de mici, de dimensiunea unui bob de piper. Această abordare diferă de tehnicile tradiționale, care necesită adesea dizolvarea probelor în solvenți și pot deteriora artefacte delicate.
Echipa a folosit o combinație de instrumente analitice avansate, inclusiv microextracția în fază solidă, cromatografia gazoasă și spectrometria de masă de înaltă rezoluție. Aceste metode le-au permis să captureze gazele din interiorul recipientelor mici sigilate și să separe diferitele componente de parfum cunoscute sub numele de Compuși Organici Volatili (COV), astfel încât să poată fi studiate în detaliu.
Cercetarea, publicată în Journal of Archaeological Science, a analizat 35 de probe de balsamuri și bandaje de la 19 mumii. Aceste rămășițe au acoperit mai mult de 2.000 de ani din istoria egipteană, între 3200 î.Hr. și 395 d.Hr. În toate probele, oamenii de știință au identificat 81 de COV distincti care oferă indicii despre materialele utilizate în timpul procesului de îmbălsămare și despre perioadele în care au fost pregătite mumiile.
Indicii chimice dezvăluie ingredientele de îmbălsămare
Chiar și atunci când sunt prezente în cantități extrem de mici, acești compuși chimici au ajutat cercetătorii să identifice substanțele utilizate în conservare. Ei au grupat compușii în patru categorii principale conectate la ingrediente specifice de îmbălsămare.
Grăsimile și uleiurile au generat compuși aromatici și acizi grași cu lanț scurt. Ceara de albine a produs acizi grași mono-carboxilici și compuși cinamici. Rășinile vegetale au eliberat compuși aromatici și sesquiterpenoizi, în timp ce bitumul a produs compuși naftenici.
Dr. Zhao a spus: "Descoperirile noastre au arătat că modelele chimice au variat de-a lungul perioadelor istorice. Mumiile anterioare aveau profiluri mai simple dominate de grăsimi și uleiuri, în timp ce mumiile ulterioare au afișat amestecuri mai complexe care încorporează rășini și bitum importate. Astfel de materiale erau mai costisitoare și necesitau o pregătire mai specializată, pe măsură ce practica a devenit mai avansată."
Părți diferite ale corpului au folosit rețete de îmbălsămare diferite
Semnăturile chimice au variat, de asemenea, în funcție de partea corpului care a fost eșantionată. "De exemplu, probele de la capete conțineau adesea modele diferite de cele de la torsuri, sugerând că îmbălsămătorii au aplicat rețete distincte pentru părți separate ale corpului, posibil pentru a ajuta la conservare. Aceasta este o zonă care necesită analize și cercetări suplimentare pentru a înțelege mai bine ce tehnici au fost utilizate și de ce", a adăugat Dr. Zhao.
Descoperirile oferă o înțelegere mai detaliată a amestecurilor de îmbălsămare cunoscute și oferă o perspectivă mai profundă asupra modului în care aceste tehnici de conservare s-au dezvoltat în timp.
O nouă modalitate de a studia mumiile fără a le deteriora
Co-autorul studiului, Richard Evershed, profesor de chimie la Universitatea din Bristol, a declarat: "Analiza noastră volatilă s-a dovedit suficient de sensibilă pentru a detecta reziduuri la concentrații extrem de scăzute. De exemplu, biomarkerii de bitum erau anterior greu de detectat cu metodele anterioare cu reziduuri solubile."
"Această abordare extinde studiul practicilor funerare egiptene antice, prezentând o imagine mai clară și mai completă a rețetelor de mumificare, a alegerilor de materiale și a strategiilor de conservare."
Tehnica ar putea fi, de asemenea, valoroasă pentru muzee și colecții de cercetare. Eșantionarea aerului din jurul mumiilor oferă o metodă rapidă, non-distructivă pentru examinarea rămășițelor fragile, păstrând în același timp starea lor fizică.
Co-autorul studiului, Ian Bull, profesor de chimie analitică la Universitatea din Bristol, a adăugat: "Eșantionarea fizică joacă încă un rol pentru munca detaliată, dar analiza volatilă oferă un prim pas eficient și iluminator pentru studierea rămășițelor îmbălsămate din colecții și perioade de timp."