Uleiul de soia este cel mai frecvent utilizat ulei de gătit în Statele Unite și apare într-o gamă largă de alimente procesate. Cercetările actuale aruncă o lumină asupra modului în care acest ingredient consumat pe scară largă contribuie la obezitatea la șoareci.
Într-un experiment al Universității din California, Riverside, majoritatea șoarecilor hrăniți cu o dietă bogată în grăsimi bogată în ulei de soia au luat în greutate considerabil. Un grup separat de șoareci modificați genetic nu a făcut acest lucru, chiar dacă dietele lor au fost aceleași. Acești șoareci modificați au produs o versiune ușor modificată a unei proteine hepatice care afectează sute de gene implicate în metabolismul grăsimilor. Proteina modificată, de asemenea, schimbă modul în care organismul gestionează acidul linoleic, una dintre componentele principale ale uleiului de soia.
"Acesta poate fi primul pas spre înțelegerea motivului pentru care unii oameni iau în greutate mai ușor decât alții cu o dietă bogată în ulei de soia", a declarat Sonia Deol, cercetătoare biomedicală UCR și autoare corespondentă a studiului publicat în Journal of Lipid Research.
Oamenii produc ambele versiuni ale proteinei hepatice HNF4α, dar forma alternativă apare în general numai în situații speciale, inclusiv boli cronice sau stres metabolic din post sau ficat gras alcoolic. Variațiile acestei proteine, împreună cu diferențele individuale de vârstă, sex, genetică și medicamente, pot ajuta la explicarea motivului pentru care unii oameni sunt mai vulnerabili la impactul metabolic al uleiului de soia.
Noile descoperiri extind cercetările anterioare ale UCR care leagă uleiul de soia de creșterea în greutate. "Știm de la studiul nostru din 2015 că uleiul de soia este mai obezogen decât uleiul de cocos", a spus Frances Sladek, profesor de biologie celulară la UCR. "Dar acum avem cea mai clară dovadă de până acum că nu este uleiul în sine, sau chiar acidul linoleic. Este ceea ce se transformă grăsimea în interiorul corpului."
În interiorul corpului, acidul linoleic este descompus în compuși cunoscuți sub numele de oxilipine. Prea mult acid linoleic poate duce la niveluri ridicate de oxilipină, care sunt legate de inflamație și acumularea de grăsime. Șoarecii modificați genetic, sau transgenici, au produs mult mai puține oxilipine și au avut țesut hepatic mai sănătos, în ciuda consumului aceleiași diete bogate în ulei de soia ca și șoarecii normali. De asemenea, au prezentat o funcție mitocondrială mai bună, care poate contribui la rezistența lor la creșterea în greutate.
Cercetătorii au identificat oxilipine specifice create din acid linoleic și acid alfa-linolenic, un alt acid gras găsit în uleiul de soia. Aceste molecule au fost necesare pentru creșterea în greutate la șoarecii obișnuiți.
Șoarecii transgenici cu o dietă săracă în grăsimi aveau încă oxilipine ridicate, dar nu au devenit obezi. Acest lucru sugerează că oxilipinele nu provoacă creșterea în greutate de la sine și că trebuie să fie implicate și alte afecțiuni metabolice. Analize suplimentare au arătat că acești șoareci modificați aveau niveluri mult mai scăzute ale a două familii de enzime care transformă acidul linoleic în oxilipine. Aceste enzime funcționează similar la toate mamiferele, inclusiv la oameni, iar nivelurile lor variază în funcție de genetică, dietă și alți factori biologici.
Cercetătorii au raportat, de asemenea, că numai oxilipinele din țesutul hepatic, nu cele care circulă în sânge, au fost corelate cu greutatea corporală. Acest lucru indică faptul că analizele standard de sânge ar putea să nu arate în mod fiabil modificările metabolice timpurii determinate de dietă.
Consumul de ulei de soia în SUA a crescut dramatic în ultimul secol, crescând de la aproximativ 2% din totalul caloriilor la aproape 10% astăzi. Deși soia oferă proteine vegetale, iar uleiul nu conține colesterol, aportul excesiv de acid linoleic din surse, inclusiv alimente ultra-procesate, poate contribui la probleme metabolice cronice.
Echipa UCR a descoperit, de asemenea, că șoarecii care consumă ulei de soia au niveluri mai ridicate de colesterol, în ciuda faptului că uleiul în sine nu conține colesterol.
Cercetătorii examinează acum modul în care oxilipinele duc la creșterea în greutate și dacă apar reacții similare cu alte uleiuri bogate în acid linoleic, inclusiv uleiurile de porumb, floarea soarelui și șofrănel.
"Uleiul de soia nu este în sine rău", a spus Sladek. "Dar cantitățile în care îl consumăm declanșează căi pe care corpurile noastre nu au evoluat pentru a le gestiona."
Deși nu sunt planificate în prezent studii pe oameni, oamenii de știință speră că munca lor va informa studiile viitoare și va ghida politica legată de nutriție.
"A durat 100 de ani de la prima legătură observată între mestecatul tutunului și cancer pentru a obține etichete de avertizare pe țigări", a spus Sladek. "Sperăm că nu va dura atât de mult timp pentru ca societatea să recunoască legătura dintre consumul excesiv de ulei de soia și efectele negative asupra sănătății."