O fuziune Rio-Glencore ar reconfigura harta mineritului global De Alex Kimani - 18 ianuarie 2026, 18:00 CST
Rio Tinto și Glencore sunt în discuții preliminare, non-obligatorii, cu privire la o potențială fuziune care ar crea un gigant minier de aproximativ 260 de miliarde de dolari. Atractivitatea se concentrează pe cupru, unde cererea din rețelele electrice, vehiculele electrice, energiile regenerabile și centrele de date este în creștere. Un acord ar putea accelera consolidarea sectorului minier și ar putea deschide ușa către divizarea activelor de cărbune ale Glencore.
O potențială fuziune între Rio Tinto Group și Glencore Plc s-ar număra printre cele mai mari tranzacții încercate vreodată în sectorul minier. Compania combinată ar fi evaluată la aproximativ 260 de miliarde de dolari și ar controla un amestec larg de minereu de fier, cupru și alte metale industriale într-un moment în care creșterea ofertei pe mai multe piețe încetinește.
Structura celor două companii explică de ce ideea continuă să reapară. Afacerea cu minereu de fier a Rio generează un flux de numerar constant și previzibil. Glencore, dimpotrivă, a petrecut ultimul deceniu construind unul dintre cele mai mari portofolii de cupru din industrie, menținând în același timp o operațiune globală de tranzacționare care gestionează volume mari de metale fizice. Împreună, aceste afaceri ar acoperi atât producția, cât și distribuția la scară largă, o combinație pe care puțini mineri o pot egala.
Conform mai multor rapoarte, Rio Tinto și Glencore poartă discuții preliminare despre o posibilă fuziune. Discuțiile rămân incipiente și non-obligatorii, fără o propunere sau un calendar formal dezvăluit. Interesul pentru acest scenariu a crescut după ce BHP Group a exclus o ofertă concurentă. Decizia BHP restrânge domeniul concurențial. Cu o capitalizare de piață de aproximativ 168 de miliarde de dolari, BHP a fost singurul miner cu bilanțul și acoperirea operațională necesare pentru a urmări o tranzacție rivală. Odată cu eliminarea acestei opțiuni, atenția se îndreaptă către dacă un singur acord Rio-Glencore poate avansa fără incertitudinea unei competiții de oferte care remodelează evaluările sau întârzie execuția.
Cupru este cheia aici. Cererea continuă să crească din rețelele electrice, vehiculele electrice, sistemele de energie regenerabilă și centrele de date. Creșterea ofertei rămâne limitată. Ani de subinvestiții, grade de minereu în scădere, întârzieri de autorizare și costuri de dezvoltare mai mari au încetinit fluxul de noi proiecte. Activele de cupru și planurile de expansiune ale Glencore ar crește semnificativ expunerea Rio la o piață care este deja strânsă.
Discuțiile vin, de asemenea, în timp ce sectorul minier își accelerează impulsul către consolidare. Producătorii caută scară pentru a gestiona costurile în creștere, termenele de proiect mai lungi și condițiile de capital mai stricte. O fuziune propusă între Anglo American și Teck Resources este un exemplu, companiile explorând o fuziune de egali care ar crea un producător important axat pe cupru cu sediul în Canada. Presiuni similare alimentează interesul pentru grupuri miniere mai mari și mai diversificate în întreaga industrie.
Pentru Rio, un acord cu Glencore ar aduce, de asemenea, un avantaj comercial. Glencore operează una dintre cele mai puternice afaceri de marketing și tranzacționare a mărfurilor din sectorul minier, oferindu-i o expunere profundă la fluxurile fizice, diferențele de preț regionale și întreruperile ofertei. Integrarea acestei operațiuni ar adăuga o capacitate pe care Rio o lipsește în prezent, consolidându-și poziția pe piețele de cupru și alte metale.
Dincolo de scara operațională, structura portofoliului Glencore deschide opțiuni pentru deblocarea valorii pentru acționari. Afacerile bogate în carbon ale companiei, în special cărbunele, generează numerar substanțial, dar continuă să cântărească asupra evaluării. Separarea acestor active după o fuziune ar putea lăsa o afacere de metale independentă, centrată pe cupru, zinc, aluminiu și litiu. Acest amestec s-ar alinia mai strâns cu producătorii care tranzacționează la multipli de evaluare mai mari decât minerii diversificați cu expunere mare la cărbune. Analiștii citați de Financial Times au argumentat că o divizare post-fuziune ar putea crește semnificativ valoarea pentru acționari, permițând ca afacerea cu metale să fie evaluată pe propriile merite, mai degrabă decât alături de cărbune. Rio și BHP tranzacționează ambele la multipli mai mici decât omologii axați pe cupru, în timp ce producătorii grei de cărbune tranzacționează cu un discount și mai mare. Păstrarea acestor afaceri separate ar evidenția diferența dintre modul în care sunt evaluate.
Prețurile par să urmărească acest lucru. Cuprul a urcat cu peste 25% în ultimele trei luni și a atins niveluri record de peste 13.000 de dolari pe tonă pe Bursa de Metale din Londra. Inventarele rămân scăzute după standardele istorice, în timp ce producătorii se confruntă cu costuri mai mari la forța de muncă, energie și echipamente. Este de așteptat o nouă ofertă, dar cea mai mare parte rămâne la câțiva ani de la prima producție.
Atractivitatea Glencore se extinde dincolo de minele sale. Compania operează una dintre cele mai mari afaceri de tranzacționare a metalelor din lume, oferindu-i expunere directă la fluxurile fizice, diferențele de preț și întreruperile regionale ale ofertei. Acea divizie de tranzacționare a diferențiat de mult Glencore de minerii tradiționali. Integrată în Rio, ar adăuga un strat comercial pe care majoritatea producătorilor mari îl lipsesc, remodelând potențial modul în care grupul combinat comercializează cuprul și alte metale.
Discuțiile vin, de asemenea, pe măsură ce consolidarea se accelerează în întregul sector. Minerii mari folosesc din ce în ce mai mult scara pentru a gestiona inflația costurilor și termenele de proiect mai lungi. Producătorii mai mici se confruntă cu condiții de finanțare mai stricte și cu o flexibilitate limitată atunci când proiectele depășesc bugetul sau întâmpină întârzieri. O companie combinată Rio-Glencore ar sta ferm în partea de sus a industriei, cu capacitatea de a menține proiectele mari în mișcare prin perioadele de declin care ar tensiona omologii mai puțin diversificați.
Cărbunele este partea incomodă a oricărui acord. Glencore este unul dintre cei mai mari producători de cărbune din lume, iar aceste operațiuni generează numerar substanțial care a sprijinit compania în timpul ciclurilor metalice mai slabe. În același timp, cărbunele continuă să cântărească asupra evaluării, pe măsură ce fluxurile de capital favorizează cuprul și alte metale legate de electrificare. Separarea acestor active ar lăsa o afacere cu metale mai curată, dar ar elimina, de asemenea, o sursă semnificativă de venituri.
Glencore a mai fost aici. Compania a examinat anterior opțiunile de separare a afacerii sale cu cărbune, doar pentru a vedea că acționarii decid să păstreze activele din cauza numerarului pe care îl generează. Orice acord cu Rio ar repune acea întrebare pe masă, de data aceasta legată direct de modul în care ar fi evaluată o companie combinată, mai degrabă decât de poziționarea climatică pe termen lung.
Reglementatorii ar fi, de asemenea, implicați devreme. Autoritățile din Australia și Europa ar examina concentrarea cuprului, în special în regiunile în care ambele companii au deja operațiuni semnificative. Afacerea de tranzacționare a Glencore ar atrage un control suplimentar din cauza rolului său pe piețele fizice și a stabilirii prețurilor. Orice tranzacție ar avea nevoie de aprobări în mai multe jurisdicții.
Cele două companii rulează, de asemenea, modele foarte diferite. Operațiunile Glencore sunt construite în jurul tranzacționării și gestionării riscurilor, în timp ce Rio se concentrează pe active miniere pe termen lung și pe disciplina producției. Combinarea acestor abordări ar necesita modificări în supraveghere, controale interne și luarea deciziilor.
Chiar dacă discuțiile nu merg mai departe, ele reflectă încotro se îndreaptă industria. Activele de cupru cu rezerve pe termen lung devin mai greu de obținut. Fluxul de numerar este din ce în ce mai important pe măsură ce costurile proiectului cresc și termenele se extind. Aceste presiuni continuă să favorizeze minerii mai mari, cu bilanțurile necesare pentru a finanța o nouă ofertă și a absorbi întârzierile.
De Alex Kimani pentru Oilprice.com