În mod surprinzător, în România, cotațiile internaționale ale petrolului înregistrează scăderi, în timp ce prețurile carburanților la pompă continuă să crească. Acest fenomen, considerat de unii specialiști drept un caz unic în Europa, este atribuit unei măsuri guvernamentale menite, teoretic, să protejeze consumatorii: plafonarea adaosului comercial. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), atrage atenția asupra consecințelor neașteptate ale acestei reglementări.
Recent, o creștere de 5 bani pe litru la prețul benzinei și motorinei la stațiile Petrom a stârnit semne de întrebare. În condițiile în care prețul petrolului Brent nu justifica o asemenea majorare, iar cursul valutar nu exercita presiuni semnificative, mulți consumatori s-au întrebat de ce prețurile continuă să urce. Răspunsul, conform lui Chisăliță, se află în Ordonanța de Urgență nr. 19/2026, completată ulterior de OUG nr. 24/2026.
Prin aceste acte normative, Guvernul a instituit o stare de criză pe piața carburanților și a impus plafonarea adaosului comercial la nivelul mediei anului 2025. Măsura a fost prezentată ca un instrument menit să reducă prețurile cu aproximativ 5-15 bani pe litru și să prevină speculațiile în perioade de volatilitate internațională. Însă, realitatea economică poate devia de la intențiile politice.
De regulă, o scădere a costului materiei prime ar trebui să se traducă printr-o scădere a prețurilor finale, stimulând concurența. Companiile care reflectă rapid aceste reduceri câștigă cotă de piață, obligând și concurența să le urmeze. Însă, plafonarea adaosului comercial poate modifica subtil regulile jocului. Când statul impune un adaos maxim permis, acesta poate deveni, în loc de o limită superioară, o țintă de piață către care operatorii tind să se orienteze. Marja neutilizată înseamnă profit pierdut, iar companiile listate la bursă au obligația de a maximiza profiturile în limitele legii.
Astfel, se creează un paradox. Dacă prețul petrolului crește, plafonul poate limita marjele și proteja consumatorii. Dar dacă prețul petrolului scade, companiile nu sunt obligate să transfere integral această reducere. Dimpotrivă, ele pot avea interesul să mențină prețurile suficient de ridicate pentru a conserva adaosul comercial permis de reglementare.
Acest fenomen, cunoscut în teoria economică sub denumirea de „efect de focalizare” a prețurilor în jurul plafonului, poate fi amplificat în România de structura pieței carburanților, dominată de câțiva jucători mari. Într-o piață puternic concurențială, o astfel de limită administrativă ar avea un impact diferit.
Chisăliță precizează că nu există dovezi publice concrete care să ateste că majorarea de 5 bani de la OMV Petrom din 23 iunie 2026 a fost determinată direct de plafonarea adaosului comercial. Totuși, din punct de vedere economic, ipoteza este plauzibilă, explicând o creștere de preț greu de justificat altfel. Intervențiile statului în formarea prețurilor, deși prezentate ca soluții simple, generează efecte secundare neanticipate de decidenți. O măsură menită să limiteze profiturile excesive poate reduce presiunea concurențială, iar una menită să ieftinească produsele poate încetini procesul de scădere a prețurilor.
În concluzie, succesul unei politici publice nu trebuie evaluat după intenții, ci după rezultatele concrete. Dacă plafonarea adaosului comercial a contribuit, chiar și indirect, la menținerea unor prețuri mai mari decât ar fi rezultat din concurența liberă, atunci avem încă un exemplu al realității economice: măsurile administrative pot părea benefice pe termen scurt, dar costurile ascunse sunt, în final, suportate de consumatorii pe care urmăresc să îi protejeze.