Strâmtoarea Ormuz, noul atu strategic al Iranului după război și armistițiu
După 40 de zile de război și aproximativ două luni de armistițiu fragil, Iranul a reușit să iasă din conflict nu doar intact din punct de vedere politic, ci și cu un nou instrument major de descurajare: controlul asupra Strâmtorii Ormuz.
O navă trece prin Strâmtoarea Ormuz. Foto cu caracter ilustrativ. Sursa: ABACAPRESS/Hepta
Potrivit unei analize publicate de Foreign Affairs, acest atu strategic ar putea avea o importanță mai mare decât capacitățile militare distruse de Statele Unite și Israel în timpul campaniei de bombardamente. Deși administrația americană, condusă de Donald Trump, a obținut un memorandum de înțelegere cu Teheranul, documentul amână rezolvarea problemelor-cheie, inclusiv restricțiile asupra programului nuclear iranian, pentru o perioadă de negocieri de 60 de zile. În acest interval, Iranul și SUA au convenit asupra traversării libere și sigure a navelor comerciale prin Strâmtoarea Ormuz.
Situația rămâne însă extrem de fragilă. Autoritățile iraniene au transmis clar că, după expirarea perioadei de negocieri, intenționează să impună restricții suplimentare și taxe pentru navele comerciale care tranzitează strâmtoarea. „Strâmtoarea Ormuz nu se va mai întoarce niciodată la starea sa anterioară”, a declarat negociatorul-șef al Iranului, Mohammad Ghalibaf, subliniind că Teheranul va percepe taxe pentru „serviciile” oferite. Experții avertizează că aceste măsuri ar putea submina chiar avantajul strategic dobândit de Iran. Impunerea unilaterală de taxe și restricții riscă să perturbe comerțul maritim global și să determine statele dependente de această rută să investească în alternative energetice și logistice care ocolesc Strâmtoarea Ormuz.
În luna mai, Iranul a creat Autoritatea Strâmtorii Golfului Persic (PGSA), declarând unilateral controlul asupra unei zone maritime extinse, care se suprapune cu apele teritoriale ale Omanului și Emiratelor Arabe Unite. Teheranul a cerut ca navele comerciale să obțină autorizație prealabilă și a transmis că navele militare „neprietenoase” nu sunt binevenite. Aceste condiții nu existau înainte de război și sunt considerate nesustenabile de analiști. SUA și Franța dețin baze navale strategice în Golful Persic, accesibile doar prin Strâmtoarea Ormuz, esențiale pentru securitatea regională. În plus, companiile occidentale sunt reticente să colaboreze cu o autoritate iraniană sancționată internațional și asociată cu Gărzile Revoluționare Iraniene.
Concluzia analizei este clară: Iranul se află în fața unei alegeri strategice majore. Poate transforma Strâmtoarea Ormuz într-o sursă de venit sau într-o garanție de securitate, însă este puțin probabil să le obțină pe ambele. O supraestimare a acestui avantaj ar putea conduce la reluarea conflictului și la pierderea păcii fragile obținute după război.