Credința pieței într-o descoperire iminentă a păcii SUA-Iran s-a slăbit clar astăzi – dar nu a dispărut încă.
Prețurile petrolului au sărit din nou după o nouă escaladare militară în jurul Strâmtorii Hormuz, reaprinzând temerile de întreruperi prelungite ale aprovizionării în Golf. Țițeiul Brent a revenit spre mijlocul anilor '90 după noi lovituri americane în interiorul Iranului și noi titluri despre represalii iraniene.
Cu toate acestea, faptul că petrolul încă nu poate depăși în mod convingător 100 de dolari poate fi cel mai important mesaj pe care piețele îl transmit în acest moment: comercianții încă cred că diplomația supraviețuiește, chiar dacă doar cu greu. Piețele sunt pur și simplu forțate să se confrunte cu o realitate mai complicată: diplomația poate fi încă vie, dar se desfășoară alături de un impas militar extrem de periculos.
Deocamdată, piețele par să interpreteze ultimele lovituri mai puțin ca o pregătire pentru un război total și mai mult ca un joc tactic de limită înainte de negocierile finale. Atât Washingtonul, cât și Teheranul par încă interesați să ajungă la o formă de acord interimar, chiar și în timp ce folosesc presiunea militară pentru a-și consolida influența.
Această interpretare ajută la explicarea motivului pentru care țițeiul Brent crește, dar nu explodează. Petrolul acționează efectiv ca un contor de probabilitate geopolitică în timp real. Sub 100 de dolari, piețele încă prețuiesc o eventuală dezescaladare și consecințe inflaționiste gestionabile. O depășire decisivă peste acest prag ar semnala probabil că investitorii încep să abandoneze complet încrederea în diplomație și să treacă la prețul unui scenariu stagflaționist mult mai periculos.
Din punct de vedere tehnic, vânzarea anterioară a țițeiului Brent, deși puțin mai profundă decât se aștepta, rămâne conținută deasupra liniei de tendință ascendentă inferioară a modelului triunghi convergent care se dezvoltă de la vârful din martie, de la 119,50. Un fund pe termen scurt s-a format probabil la 91,75, sugerând că ar putea apărea o consolidare pe termen scurt.
Cu toate acestea, biasul rămâne precaut pesimist în timp ce retragerea de 38,2% de la 112,72 la 91,75 la 99,76 limitează creșterea. Acel nivel, situat chiar sub pragul psihologic cheie de 100 de dolari, este linia critică de stres a pieței. O depășire sub 91,75 ar extinde scăderea recentă și ar viza un sprijin structural major în jurul valorii de 86,09.
În schimb, o depășire susținută peste 100 ar semnala probabil că comercianții încep să prețuiască un scenariu geopolitic și inflaționist structural mai rău, deschizând ușa către o mișcare reînnoită înapoi către regiunea 112, linia de tendință descendentă a modelului triunghiular.