Cei mai bogați 10% dintre consumatorii din întreaga lume generează anual daune climatice și de mediu estimate la trilioane de dolari. Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea Leiden (Olanda) și Universitatea Oxford (Anglia) arată că aceste daune anuale se situează între 1,7 trilioane și 5,7 trilioane de dolari. Rezultatele, publicate în revista Communications Sustainability, subliniază necesitatea de a trage la răspundere persoanele care contribuie cel mai mult la degradarea mediului.
Inge Schrijver, autoarea principală a studiului, a explicat că, deși evaluarea financiară a daunelor ecologice este complexă din cauza valorii intrinseci a naturii, estimările ajută la înțelegerea proporțiilor problemei și a responsabilității colective a celor mai mari consumatori. Această sumă estimată depășește chiar și finanțarea globală necesară pentru combaterea schimbărilor climatice și protejarea biodiversității.
Studiul a analizat impactul consumului asupra unor limite planetare critice. Aproape jumătate din daunele identificate (47-56%) sunt legate de pierderea biodiversității. Schimbările climatice reprezintă a doua cea mai mare cauză, contribuind cu 36-45% la aceste daune. Poluarea cu azot este responsabilă pentru 6-8%, în timp ce poluarea cu fosfor și impactul asupra resurselor de apă dulce au ponderi sub 2% fiecare.
Distribuția geografică a celor mai bogați 10% dintre consumatori este inegală la nivel global. Aproximativ 60% dintre aceștia locuiesc în Statele Unite și în Uniunea Europeană, în timp ce doar circa 2% trăiesc în India. În medie, fiecare individ din acest grup generează costuri de mediu anuale cuprinse între 2.300 și 7.500 de dolari. Totuși, diferențele regionale sunt semnificative: în SUA, daunele per persoană variază între 19.000 și 63.000 de dolari (cu o medie de 38.000 de dolari), în timp ce în India se estimează între 410 și 1.400 de dolari anual. În Germania, media anuală este de aproape 10.000 de dolari pentru fiecare persoană din acest segment.
Cercetătorii militează pentru reglementări de mediu mai stricte și pentru implementarea unor mecanisme de responsabilizare, cum ar fi o taxă de mediu sau o formă de impozitare a averii, pentru a diminua impactul negativ al consumului excesiv.