Un duo toxic ar putea fi factorul declanșator ascuns din spatele bolii Alzheimer
Data: 22 octombrie 2025 Sursa: Universitatea Rockefeller Rezumat: Oamenii de știință au descoperit o alianță toxică între Aβ și fibrinogen, care ar putea explica modul în care începe boala Alzheimer. Cele două proteine formează împreună cheaguri persistente care deteriorează vasele de sânge și provoacă inflamații în creier. Aceste efecte apar chiar și la concentrații foarte mici și perturbă bariera hemato-encefalică, deschizând calea neurodegenerării. Descoperirile evidențiază o nouă țintă terapeutică potențială pentru intervenție timpurie.
ARTICOL COMPLET Aβ și fibrinogenul formează un parteneriat distructiv care declanșează inflamații cerebrale și ruptura vasculară, legate de Alzheimer.
De zeci de ani, oamenii de știință știu că boala Alzheimer este marcată de plăci lipicioase și proteine încâlcite în creier. În ultimii ani, cercetările au arătat, de asemenea, că vasele de sânge ale creierului joacă un rol important în modul în care se dezvoltă boala. Cu toate acestea, în ciuda deceniilor de progres, această înțelegere mai profundă nu a dus la tratamente pe deplin eficiente. Principalul obstacol a fost incertitudinea cu privire la lanțul exact de evenimente biologice care duce la pierderea celulelor creierului.
O interacțiune toxică între amiloid și proteinele din sânge Noile descoperiri dezvăluie acum un parteneriat dăunător între două molecule cheie: beta amiloid (Aβ), o peptidă cunoscută pentru formarea plăcilor, și fibrinogenul, o proteină majoră din sânge implicată în coagulare. Când Aβ se atașează la fibrinogen, produce cheaguri neobișnuite care rezistă la descompunere. Aceste cheaguri persistente sunt legate de inflamație și deteriorare a vaselor de sânge, iar chiar și cantități foarte mici din complex par să declanșeze semnele timpurii ale bolii Alzheimer, inclusiv pierderea sinapselor, umflarea creierului și scurgeri în bariera hemato-encefalică.
Rezultatele întăresc argumentul că disfuncția vasculară contribuie direct la neurodegenerare și evidențiază o nouă țintă terapeutică promițătoare: complexul Aβ/fibrinogen.
"Este nevoie de o cantitate mai mare de Aβ sau fibrinogen singure pentru a provoca daune grave în creierul cu Alzheimer", spune Erin Norris, profesor asociat de cercetare în laboratorul lui Sidney Strickland de la Rockefeller. "Dar când cele două se complexează împreună, ai nevoie doar de cantități foarte mici din fiecare pentru a provoca daune. Există un efect sinergic cu Aβ și fibrinogen".
Investigarea unei ipoteze de lungă durată Laboratorul de neurobiologie și genetică Patricia și John Rosenwald al lui Strickland a studiat această legătură Aβ/fibrinogen timp de aproape douăzeci de ani. Lucrările anterioare ale grupului au arătat că Aβ se leagă de fibrinogen și au conectat această interacțiune cu progresia bolii Alzheimer. La acea vreme, ideea că problemele vaselor de sânge ar putea juca un rol major în Alzheimer era controversată.
"Abia recent, odată cu o serie de descoperiri în domeniu, oamenii au început să creadă că sistemul vascular este implicat în patogeneza AD", spune Norris. "De la descoperirile noastre inițiale, ne-am concentrat pe studierea mecanismelor care explică modul în care un sistem vascular disfuncțional afectează AD".
Identificarea complexului a fost doar începutul. Cercetătorii au vrut să știe cât de multe daune ar putea provoca singur. Au recreat concentrații scăzute ale complexului Aβ/fibrinogen în laborator și l-au aplicat pe felii subțiri de țesut cerebral de șoarece, precum și pe șoareci vii. Acest lucru le-a permis să observe efectele sale în condiții strict controlate.
"Am vrut să arătăm cu adevărat daunele - să mărim exact modul în care terminalele pre- și post-sinaptice erau afectate", spune cercetătorul asociat Elisa Nicoloso Simões-Pires.
Experimentele lor au dezvăluit că, în timp ce Aβ și fibrinogenul singure au provocat puține daune, chiar și cantități mici din complexul combinat au dus la probleme majore. A deteriorat sinapsele, a crescut inflamația și a perturbat bariera hemato-encefalică - toate caracteristicile distinctive ale bolii Alzheimer. Când cercetătorii au folosit anticorpi care au oprit Aβ de la legarea la fibrinogen, efectele dăunătoare au fost reduse semnificativ.
"Am arătat că complexul induce de fapt scurgeri ale barierei hemato-encefalice, atunci când proteinele singure nu au făcut-o", spune Simões-Pires. "Întreruperea barierei hemato-encefalice permite proteinelor din sânge să treacă în creier, ceea ce duce la daune suplimentare".
Indicii despre Alzheimer precoce și potențiale tratamente Un punct forte al studiului este că a folosit atât țesut cerebral izolat, cât și șoareci vii. "A fost un proiect in vitro și in vivo, ambele oferind același rezultat", spune Norris. "Suntem mult mai încrezători în rezultatele noastre atunci când putem arăta același lucru în cultură și într-un organism viu".
În continuare, echipa intenționează să exploreze mecanismul - de ce acest complex cauzează atâtea probleme? Ar putea exista și implicații clinice, deoarece studiul sugerează că chiar și cantități mici din complexul Aβ/fibrinogen pot declanșa caracteristicile bolii Alzheimer cu mult înainte de apariția simptomelor cognitive. Șoarecii expuși la complex, de exemplu, au prezentat, de asemenea, niveluri ridicate de phospho-tau181, un biomarker utilizat la oameni pentru a detecta Alzheimer cu ani înainte de apariția simptomelor.
Acest rezultat ridică posibilitatea ca studiul actual să imite stadiile incipiente ale progresiei AD și că intervenția timpurie care vizează complexul în sine ar putea întârzia sau preveni acest lucru. Deși multe mecanisme contribuie la Alzheimer, echipa consideră că această cale particulară merită mai multă atenție.
"Nu este o boală simplă", spune Simões-Pires. "Mulți alți factori pot induce neurotoxicitate și cu siguranță nu propunem că inhibarea acestei formări complexe ar vindeca AD. Dar poate că țintirea acestui complex ar atenua unele dintre patologii și ar fi chiar mai eficientă în combinație cu alte terapii".
Aceste descoperiri aduc cercetătorii cu un pas mai aproape de înțelegerea modului în care se răspândesc daunele în creierul cu Alzheimer - și modul în care oprirea unei singure interacțiuni toxice ar putea face o diferență.