Ce urmează după ce Xi Jinping afirmă că „Guvernanța globală a ajuns la o nouă răscruce” De Simon Watkins - 08 septembrie 2025, 17:00 CDT
Xi a folosit summitul SCO pentru a propune o „Inițiativă de Guvernanță Globală” condusă de China, cerând o ordine multipolară care respinge „hegemonismul”. Beijingul promovează de-dolarizarea în cadrul SCO - prezentând o nouă bancă de dezvoltare SCO. China și Rusia au avansat acorduri uriașe de gaz în momentul summitului.
Președintele chinez Xi Jinping a încheiat summitul Tianjin 2025 de săptămâna trecută -- cea de-a 25-a reuniune a Consiliului șefilor de stat al Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO) cu un discurs în care a afirmat că: „Lumea s-a aflat într-o nouă perioadă de turbulențe și transformare... Guvernanța globală a ajuns la o nouă răscruce.”
Rezultatul a încă aproximativ 1.200 de cuvinte sau ceva de genul a fost că o nouă ordine globală ar trebui să apară printr-o „Inițiativă de Guvernanță Globală” (GGI), de facto condusă de China, cu asistența Rusiei. Această nouă ordine va: „Se va opune fără echivoc hegemonismului și politicii de putere, va practica un adevărat multilateralism și va sta ca un pilon în promovarea unei lumi multipolare și a unei democrații mai mari în relațiile internaționale.”
Deci, ce înseamnă toate acestea în practică de acum încolo?
Principalele mecanisme internaționale pentru atingerea acestor obiective evidențiate de Xi sunt SCO în sine și „Inițiativa Belt and Road” (BRI) a Chinei. SCO este în prezent cea mai mare organizație regională din lume atât în ceea ce privește domeniul geografic, cât și populația, acoperind peste 60% din continentul eurasiatic (de departe cea mai mare masă terestră de pe Pământ), aproximativ 40% din populația lumii și mai mult de 20% din PIB-ul global nominal.
Lui Xi și omologului său rus, Vladimir Putin, le place să prezinte Organizația drept reprezentativă pentru „Sudul Global”, un colectiv desemnat arbitrar de țări asiatice, africane și latino-americane, caracterizate ca fiind marginalizate socio-economic de alte puteri din „Nordul Global”. Acestea fiind spuse, în ciuda acestor statistici cu sunet impresionant, SCO are doar zece membri - China, Kazahstan, Kârgâzstan, Rusia, Tadjikistan, Uzbekistan, India, Pakistan, Iran și Belarus - deși are și două „state observatoare” (Mongolia și Afganistan) și 14 „parteneri de dialog” (Sri Lanka, Turcia, Armenia, Azerbaidjan, Cambodgia, Nepal, Egipt, Qatar, Arabia Saudită, Kuweit, Maldive, Myanmar, Emiratele Arabe Unite și Bahrain).
Liderul SCO, China, a fost cel mai activ în ultimii ani în țările din Orientul Mijlociu ale Organizației, deoarece aici poate găsi resursele de petrol și gaze de care are nevoie -- dar nu le posedă singură -- pentru a continua să alimenteze creșterea economică care speră că va depăși SUA cât mai curând posibil. Dominația economică rămâne cheia dominației geopolitice hegemonice pe care își propune să o stabilească, odată ce a smuls-o de la SUA.
Tot aici a fost cea mai vocală cu privire la ceea ce consideră a fi principalele obiective în stabilirea noii sale ordini mondiale, formalizată acum ca fiind un produs al Inițiativei sale de Guvernanță Globală în curs de desfășurare. Acestea au fost prezentate cel mai clar în ianuarie 2022, când, într-o serie de întâlniri între înalți oficiali guvernamentali chinezi și miniștrii de externe din Arabia Saudită, Kuweit, Oman, Bahrain și secretarul general al Consiliului de Cooperare al Golfului (GCC). La aceste întâlniri, principalele subiecte de discuție au fost sigilarea în cele din urmă a unui acord de liber schimb China-GCC și forjarea unei „cooperări strategice mai profunde într-o regiune în care dominația SUA prezintă semne de retragere”.
Aceste întâlniri au fost urmate la sfârșitul acelui an de întâlnirea președintelui Xi cu liderii Ligii Arabe din Arabia Saudită, la care a identificat o „zonă prioritară” care considera că ar trebui abordată cât mai repede posibil: tranziția la utilizarea monedei chineze, renminbi, în tranzacțiile cu petrol și gaze efectuate între țările Ligii Arabe și China.
Beijingul a considerat mult timp poziția monedei sale renminbi în tabelul global al valutelor ca o reflectare a propriei sale importanțe geopolitice și economice pe scena mondială, așa cum este analizat în profunzime în cea mai recentă carte a mea despre noua ordine globală a pieței petrolului. O indicație timpurie a ambiției Chinei pentru RMB a fost evidentă la summitul G20 de la Londra din aprilie 2010, când Zhou Xiaochuan, pe atunci guvernator al Băncii Populare Chineze (PBOC), a semnalat noțiunea că chinezii doreau o nouă monedă de rezervă globală care să înlocuiască dolarul american la un moment dat. El a adăugat că includerea RMB în mixul de active de rezervă Drepturi Speciale de Tragere (DST) al FMI ar fi o piatră de temelie cheie în acest context, iar acest lucru s-a întâmplat în octombrie 2016.
China a fost, de asemenea, mult timp conștientă de faptul că, fiind cel mai mare importator anual brut de țiței din lume din 2017, este supusă capriciilor politicii externe a SUA prin intermediul mecanismului de stabilire a prețurilor petrolului al dolarului american. Această viziune asupra dolarului american ca armă a fost consolidată puternic de la invazia Rusiei în Ucraina și de sancțiunile însoțitoare conduse de SUA care au urmat. Într-adevăr, fostul vicepreședinte executiv al Băncii Chinei, Zhang Yanling, a declarat într-un discurs din aprilie 2022 că sancțiunile împotriva Rusiei „vor face ca SUA să-și piardă credibilitatea și să submineze hegemonia [dolarului american] pe termen lung”. Ea a sugerat în continuare că China ar trebui să ajute lumea „să scape de hegemonia dolarului mai devreme decât mai târziu”.
Aceste idei au fost avansate din nou săptămâna trecută de Putin, care a spus că SCO a reînviat noțiunea de multilateralism, monedele naționale fiind folosite din ce în ce mai mult în decontările dintre țările membre. „Aceasta, la rândul său, pune bazele politice și socio-economice pentru formarea unui nou sistem de stabilitate și securitate în Eurasia”, a adăugat el.
La rândul său, Xi a identificat înființarea unei noi bănci de dezvoltare SCO ca un pas viitor care ar fi esențial în dezvoltarea unui sistem de plată alternativ care să eludeze dolarul american și, prin urmare, să anuleze amenințarea paralizantă a sancțiunilor de excludere din sistemul financiar global centrat pe dolarul american. El a adăugat că Beijingul va oferi 10 miliarde CNY (1,4 miliarde USD) de împrumuturi unui consorțiu bancar SCO.
Stabilirea unei rețele de plăți fără întreruperi pentru petrol și gaze în cadrul SCO, în special în urma aderării la calitatea de membru deplin a principalelor sale state petroliere și gaziere din Orientul Mijlociu - în special Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar - ar reduce amenințarea la adresa Chinei a sancțiunilor legate de dolarul american. De asemenea, i-ar permite să accelereze și mai mult extinderea influenței sale în regiunea care a fost observată de când SUA s-au retras din Planul Comun de Acțiune Cuprinzător (colocvial, „acordul nuclear”) în mai 2018.
Astfel de amenințări au crescut deja ca urmare a sprijinului continuu al Beijingului pentru Iran prin achizițiile majore continue de petrol și ar putea fi, de asemenea, pe cale să facă acest lucru prin sprijinul său similar pentru exporturile rusești de petrol și gaze. Tocmai în acest context, săptămâna trecută Gazprom din Rusia a semnat, de asemenea, un memorandum obligatoriu din punct de vedere legal pentru a construi gazoductul Power of Siberia-2 prin Mongolia, precum și gazoductul de tranzit Soyuz Vostok. Se așteaptă ca noua rută să furnizeze 50 de miliarde de metri cubi de gaz în fiecare an în următorii 30 de ani. Rusia a convenit, de asemenea, să mărească capacitatea de pompare pentru gazoductul Power of Siberia de la actualele 38 de miliarde de metri cubi pe an la 44 de miliarde de metri cubi pe an. Moscova și Beijingul au convenit, de asemenea, să extindă livrările de gaze de-a lungul rutei din Orientul Îndepărtat, stabilită inițial la 10 miliarde de metri cubi pe an.
Pe lângă faptul că se aliniază cu ideea utilizării sporite a monedelor naționale în tranzacțiile cu petrol și gaze în cadrul SCO și consolidează relația deja strânsă dintre Beijing și Moscova, China va asigura gazul la prețuri mult mai mici decât cele pe care Rusia le percepe clienților săi europeni. Pentru Rusia, China a devenit un furnizor financiar și mai vital pentru a-și menține economia pe linia de plutire în timp ce continuă războiul din Ucraina. Într-adevăr, China este acum cel mai mare partener comercial al Rusiei, cel mai mare cumpărător de țiței rusesc și gaze rusești, al doilea cel mai mare cumpărător de cărbune rusesc și al treilea cel mai mare cumpărător de GNL rusesc, potrivit unei declarații de săptămâna trecută de la Kremlin.