Săptămâna trecută, SUA au sancționat puternic grupul rus Lukoil și subsidiarele lui, în încercarea de a mai opri fluxul de bani către regimul Putin. Chiar dacă nu este menționată direct și este departe de a fi o sursă semnificativă de bani pentru mașinăria de război rusă, și afacerea Lukoil din România – rafinăria Petrotel și o rețea de peste 300 de benzinării, - pare să intre sub regimul de sancțiuni, deși în România nu se mai rafinează țiței rusesc și nici nu se importă carburanți rusești. Primele semnale politice indică o dorință a Bucureștiului ca Lukoil să iasă de la noi de pe piață, dar o vânzare rapidă se arată deja destul de complicată.
Lukoil are în România două afaceri principale. Una este rafinăria Petrotel in Ploiești, a treia din România în termeni de capacitate instalată, cu 2,5 milioane de tone pe an, și a doua este rețeaua de benzinării Lukoil, cu circa 320 de stații, și încă nimeni nu a spus foarte clar ce urmează să se întâmple cu ele după impunerea sancțiunilor Trezoreriei SUA.
Mai întâi, trebuie spus că cele două firme din România, Petrotel Lukoil și Lukoil România sunt controlate nu de Lukoil direct, ci de firma sa de trading, Litasco din Elveția . Și că, în toate operațiunile din România, nu se utilizează țiței adus din Rusia (surse din piață spun că este preponderent kazah și azer), pentru că România respectă embargoul impus în legătură cu petrolul rusesc livrat pe mare încă de la finalul lui 2022, cel puțin din toate declarațiile oficialilor români, reînnoite recent.
Comunicatul de săptămâna trecută al Trezoreriei americane legat de sancțiunile impuse împotriva Rosneft și Lukoil, destul de ambiguu scris, sugerează că sancțiunile vizează în special sumele obținute din vânzarea de petrol și carburanți care ar alimenta mașina de război a lui Putin. Pe de altă parte, acolo este trecută, suplimentar și o listă de subsidiare ale Lukoil care au fost sancționate, iar Litasco nu este printre ele. Totuși, textul spune că intră sub aria sancțiunilor orice entitate controlată în proporție de cel puțin 50%, deci se poate înțelege înțelege că și firma care deține companiile din România, Litasco, și implicit și cele două companii din România, intră sub sancțiuni.
Ce înseamnă de fapt sacțiunile împotriva Lukoil În primul rând că toate activele Lukoil și Rosneft, precum și ale filialellor, deținute pe teritoriul Statelor Unite sunt blocate. Apoi persoanele și companiile americane nu mai au voie să facă afaceri cu Lukoil, Rosneft și subsidiarele lor. Această interdicție se extinde și asupra entităților deținute în proporție de 50% sau mai mult de aceste companii.
Apoi Statele Unite amenință cu sancțiuni instituțiile financiare străine care derulează tranzacții cu Lukoil și Rosneft sau companiile controlate de ele. Acest lucru ar putea afecta mai ales băncile care facilitează vânzările de petrol rusesc, dar asta ar putea însemna și că băncile care lucrează cu Litasco pentru finanțarea operațiunilor din România pot fi sancționate chiar dacă nu sunt implicate în tranzacții cu petrol din Rusia. Deci nu vor mai dori să lucreze cu Litasco.
Washingtonul a stabilit o perioadă de tranziție, până la 21 noiembrie 2025, pentru ca firmele să-și încheie tranzacțiile înainte de a intra în vigoare sancțiunile
Ce s-a spus până acum despre afecerile Lukoil din România „Lukoil va avea obligația să își vândă rafinăria Petrotel înainte de termenul-limită de luna viitoare. Am fi bucuroși să nu mai avem Lukoil în România”, a spus vineri Cristian Bușoi, secretar de stat în Ministerul Energiei și fost europarlamentar, citat de Politico .
Tot vineri, președintele Nicușor Dan a fost întrebat cum va reacționa România în cazul Lukoil, având în vedere sancțiunile impuse de SUA. ”În discuția despre pachetul 19 și pachetul 20 al Uniunii Europene a fost rostit cuvântul Lukoil. Deci până în acest moment România a acționat solidar cu țările din Uniune, s-a alăturat pachetelor de sancțiuni. Cred că în perioada imediat următoare vom face la fel”, a spus el, citat de agenția News.ro.
Desigur, președintele s-a referit la posibilitatea introducerii unui pachet similar de sancțiuni celui american care va viza Lukoil. Dar nu este clar ce se va întâmpla cu rafinăria Petrotel, care asigură cam un sfert din capacitatea de rafinare a țării. Unitatea este acum în revizie. Și de asemenea, nici cu rețeaua de stații
Va cumpăra rapid cineva afacerile din România daca Lukoil va fi totuși obligat să le vândă? În scenariul dorit de Bușoi, dacă Lukoil chiar ar scoate la vânzare rafinăria și stațiile, nu ar ieșit din afacere tocmai ușor. În primul rând pentru că pentru că, în cazul Petrotel, vorbim despre o rafinărie totuși mică, fără ieșire la mare. Lângă noi, în Bulgaria, Lukoil deține, la Burgas, pe litoralul Mării Negre, o rafinărie de peste 3 ori mai mare, pe care tot încearcă să o vândă de mai mult de trei ani. S-au tot vehiculat nume: un consorțiu din Qatar și Marea Britanie care cuprinde Oryx Global, controlată de omul de afaceri qatar Ghanim Bin Saad Al Saad și casa de trading din Londra DL Hudson, KazMunaygas (proprietarul grupului Rompetrol), MOL, Socar. Cert este că și acum rafinăria, singura din Bulgaria, este controlată tot de Lukoil. Zilele trecute, Bulgaria a adoptat o lege care prevede că orice vânzare sau transfer al activelor Lukoil din Bulgaria va necesita aprobarea Consiliului de Miniștri și al entității de securitate națională. Autoritățile de la Sofia susțin că măsura este necesară pentru a proteja stabilitatea pieței interne a combustibililor, în contextul sancțiunilor americane impuse giganților energetici Rosneft și Lukoil.
Apoi, business-ul în sine nu este foarte profitabil. Rafinăria Petrotel a înregistrat, în 2023 – ultimele date raportate, un profit net de 63 de milioane de lei, care vine însă după o pierdere de 483 de milioane în 2022. În 2021, a fost tot pe profit – 21 de milioane de lei, dar cu un an mai a devreme a raportat tot o pierdere colosală: 442 de milione de lei. Și nu trebuie uitat că, pentru oricine ar prelua rafinăria, importul de țiței rusesc – mai ieftin în acest moment – care să-i asigura rafinăriei de la Ploiești inputuri mai ieftine, este interzis. Rețeaua de stații pare a fi totuși un business ceva mai atrăgător. Lukoil România a terminat anul trecut cu o pierdere destul de mare – 145 de milioane de lei, dar a fost primul an pe pierdere din 2017 încoace. Iar profitul a fost și consistent uneori: 353 de milioane de lei în 2023, de exemplu.
În al treilea rând, dincolo de concurența cu Burgas-ul și cu rafinăria NIS a Gazprom din Pancevo, mult mai mare decât Petrotel și care este și ea de vânzare pentru că este controlată de Gazprom, mai este și situația de piață din zonă. Pe de o parte, în ciuda sancțiunilor, în zona Mării Negre se aduce în continuare combustibil din India și Turcia, în ambele situații fiind aproape sigur și volume semnificative de benzină și motorină vândute din petrol rusesc, și nu este nicio certitudine că se vor opri livrările, mai ales cele din Turcia. Pe de altă parte, rafinăriile MOL din Budapesta și Bratislava procesează în continuare țiței rusesc – cumpărat inclusiv de la Lukoil, adus pe conductă. În plus, mai nou, în Georgia, a fost pusă în funcțiune zilele trecute o nouă rafinărie, ce-i drept mică momentan, dar cu planuri de extindere, iar primul lot de țiței adus pentru a fi rafinat vine din….Rusia.
Cine ar putea veni la Petrotel și de ce ar putea să nu ne convină În (aproape) niciun caz o mare companie petrolieră occidentală. Cine a fost, a fost mai ales în sctorul de upstreaam – cel care de altfel și atrage cum din nou bani în noua epocă “drill, baby, drill”, cum au fost Shell, Total sau ExxonMobil. Aproape sigur nu vor veni să cumpere o rafinărie mică aproape de centrul țării în sud-estul Europei. Deci mai degrabă am putea avea jucători zonali. KazMunayGas, proprietarul Rompetrol , s-ar fi putut contura ca o soluție, dar acum este clar că nu va mai fi cazul. Kazahii au tatonat preluarea Burgasului și sunt oricum destul de afectați de sistemul de taxare din România astfel încât și viitorul operațiunilor existente la noi în țară a devenit nesigur. Giganul polonez PKN Orlen. Polonezii au în general o strategie de expansiune în zona noastră. Dar, la fel, acum câțiva ani și-au făcut unele socoteli să preia Petromidia de la kazahi și nu au mers mai departe . Aproape sigur nu se vor uita la Petrotel. SOCAR. A fost și ea pe lista de potențiali cumpărători a rafinăriei de la Burgas, deci o eventuală achiziție a afacerilor Lukoil de la noi ar putea fi discutată doar dacă nu reușesc acolo. E drept că ar avea mai mult sens pentru azeri decât pentru alții. Deja au a cincea rețea de benzinării din România în termen de număr de stații (peste 80) – o preluare a stațiilor Lukoil i-ar populsa pe a doua poziție, și au relativ aproape și țițeiul pentru a asigura funcționarea rafinăriei Petrotel. Pe de altă parte, azerii au cumpărat deja recent o mare companie italiană, Italiana Petroli , obținând controlul asupra a 4.500 de stații de alimentare și două rafinării cu o capacitate combinată de aproximativ 10 milioane de tone pe an, în Peninsulă. Iar SOCAR are oricum una dintre cele mai mari rafinării din Turcia, STAR. Unde ajunge inclusiv petrol de Lukoil MOL . A vrut să preia și Burgas, și n-ar fi totuși exclus să vină și la Ploiești, strategia lor de expansiune regională fiind cunoscută, și, în plus au și o rețea mare de stații la noi. Vor fi bine primiți? Când au venit cei de la compania energetică maghiară MVM să cumpere firma de furnizare a E.On din România, tranzacția a ajuns pe masa Comisiei de Examinare a Investițiilor Străine. În final, a căzut, cel puțin deocamdată.
Ultimele tranzacții în care a fost vorba despre rafinării în zona noastră par a stabili un pattern. Un trader mare se aliază cu o companie petrolieră mai mică și cumpără. Astfel, î n 2023, Lukoil a vîndut rafinăria ISAB din Italia, cea mai mare din țară, forțată desigur de același context al războiului. Cumpărător a fost un consorțiu între gigantul Trafigura și G.O.I. Energy. Ultima este o firmă înregistrată în Cipru și condusă de Michael Bobrov, CEO al companiei israeliene Green Oil, companie care controlează cea mai mare companie de rafinăre din Israel, Bazan Group. Poate fi o strategie și pentru rafinăria și benzinăriile din România, dacă în final vor fi obligați să vândă? Încă nu știm
Se poate implica statul la Lukoil, după modelul german? Rafinăria Schwedt din Germania, cea care aprovizionează inclusiv zona Berlinului, are o capacitate de 12 milioane de tone pe an. Era controlată de Rosneft și alimentată, desigur, cu petrol rusesc pe conductă. După invadarea Ucrainei, guvernul german a preluat controlul asupra participației companiei ruse, invocând motive de securitate energetică. Decizia a fost însoțită de măsuri temporare de administrare de stat și de eforturi pentru diversificarea surselor de aprovizionare, în condițiile în Germania a oprit alimentarea cu țiței rusesc, înlocuind-o cu alte surse, inclusiv din Kazahstan. Guvernul federal a anunțat investiții pentru modernizare, până când se va hotărî definitiv soarta ei.
România nu este însă Germania, și are și probleme bugetare mari. O eventuală preluare în administrare a Petrotel înseamnă bani pentru achiziția de petrol (mai ales), pe lângă sume importante pentru a asigura operațiunile. Așadar, este puțin probabil să o facă, dar își dorește ca rafinăria și rețeaua de 320 de benzinării să continue să funcționeze și pare că își dorește asta fără Lukoil.