Un compus natural din Aloe vera arată un potențial neașteptat în lupta împotriva bolii Alzheimer.
Oamenii de știință continuă să caute noi modalități de a trata boala Alzheimer (AD), o tulburare cerebrală progresivă care afectează memoria, gândirea și comportamentul. Într-un studiu recent, cercetătorii au identificat mai mulți compuși găsiți în Aloe vera care ar putea oferi noi posibilități pentru tratamentele viitoare.
Aloe vera este cel mai bine cunoscută ca o plantă calmantă utilizată pentru îngrijirea pielii, dar conține și substanțe chimice naturale care pot influența procesele biologice din interiorul corpului. Studiul, publicat în Current Pharmaceutical Analysis, s-a concentrat pe modul în care acești compuși vegetali interacționează cu enzimele cheie implicate în boala Alzheimer. Folosind metode de cercetare bazate pe computer, oamenii de știință au examinat dacă compușii Aloe vera ar putea interfera cu procesele legate de defalcarea semnalizării cerebrale la persoanele cu AD.
**Enzime cheie legate de pierderea memoriei**
Cercetarea s-a concentrat pe două enzime numite acetilcolinesterază (AChE) și butirilcolinesterază (BChE). Aceste enzime joacă un rol important în descompunerea acetilcolinei, un mesager chimic care ajută celulele nervoase să comunice. În boala Alzheimer, nivelurile de acetilcolină sunt deja reduse, ceea ce contribuie la pierderea memoriei și la declinul cognitiv. Medicamentele care încetinesc aceste enzime pot ajuta la conservarea acetilcolinei și la îmbunătățirea simptomelor la unii pacienți.
Pentru a studia acest proces, cercetătorii au folosit metode in silico, care se bazează pe simulări computerizate, mai degrabă decât pe experimente de laborator. Aceste metode permit oamenilor de știință să prezică modul în care moleculele s-ar putea comporta în interiorul corpului înainte de a trece la testarea în lumea reală.
"Rezultatele noastre sugerează că Beta sitosterol, unul dintre compușii Aloe vera, prezintă afinități și stabilitate semnificative de legare, ceea ce îl face un candidat promițător pentru dezvoltarea ulterioară a medicamentelor", a declarat Meriem Khedraoui, autorul principal al studiului.
**Cum testează modelele computerizate potențialul medicamentelor**
Echipa a folosit andocarea moleculară și simulări de dinamică moleculară pentru a vedea cum diferiți compuși Aloe vera se atașează la AChE și BChE. Andocarea moleculară ajută la prezicerea cât de bine se potrivește un compus într-o enzimă, în timp ce simulările de dinamică moleculară examinează cât de stabilă rămâne acea interacțiune în timp.
Dintre toți compușii testați, Beta sitosterol s-a remarcat. A arătat afinități de legare de -8,6 kcal/mol cu AChE și -8,7 kcal/mol cu BChE, ceea ce înseamnă că s-a atașat mai puternic la ambele enzime decât alți compuși testați, inclusiv acidul succinic. Legarea puternică sugerează că compusul poate fi eficient în încetinirea activității enzimatice.
"Aceste rezultate evidențiază potențialul Beta sitosterol ca un inhibitor dual, care ar putea fi crucial în gestionarea bolii Alzheimer", a spus Khedraoui.
**Evaluarea siguranței și a comportamentului medicamentului în organism**
În plus față de legarea enzimelor, cercetătorii au examinat, de asemenea, dacă compușii ar putea fi siguri și eficienți dacă sunt utilizați ca medicamente. Acest lucru a fost realizat folosind analiza ADMET (Absorbție, Distribuție, Metabolism, Excreție și Toxicitate). Testarea ADMET ajută la prezicerea modului în care un compus intră în corp, modul în care se răspândește prin țesuturi, modul în care este descompus, modul în care este eliminat și dacă ar putea provoca efecte secundare dăunătoare. Analiza a arătat că atât Beta sitosterol, cât și acidul succinic au avut profiluri favorabile, sugerând că ar putea fi absorbiți bine și este puțin probabil să fie toxici la niveluri terapeutice.
"Analiza cuprinzătoare susține potențialul acestor compuși ca agenți terapeutici siguri și eficienți", a spus Samir Chtita, un alt autor al studiului.
**Pașii următori spre tratamentele pentru Alzheimer**
Deși rezultatele sunt încurajatoare, cercetătorii subliniază că munca se află încă în stadii incipiente. Deoarece studiul s-a bazat pe simulări computerizate, vor fi necesare experimente de laborator și studii clinice pentru a confirma dacă acești compuși sunt eficienți și siguri la pacienții reali. Chiar și așa, studiul oferă o bază importantă pentru cercetări viitoare privind terapiile pe bază de plante pentru boala Alzheimer.
"Abordarea noastră in silico oferă o direcție promițătoare pentru dezvoltarea de noi tratamente pentru boala Alzheimer", a spus Khedraoui.