Meditația nu înseamnă doar a nu te gândi la nimic. Noi cercetări reconfirmă faptul că este o stare dinamică ce modifică mintea, promovând concentrarea, învățarea și starea de bine.
Dacă v-ați gândit vreodată să practicați meditația, s-ar putea să credeți că ar trebui să vă relaxați, să respirați și să vă goliți mintea de gânduri care vă distrag atenția. Începătorii tind să considere meditația ca pe creierul în repaus, dar un nou studiu internațional concluzionează că această practică antică este exact opusul: meditația este o stare de activitate cerebrală intensă, care modifică profund dinamica creierului.
Cercetătorii de la Universitatea din Montreal și Consiliul Național de Cercetare din Italia au recrutat 12 călugări din tradiția forestieră thailandeză de la Santacittārāma, o mănăstire budistă din afara Romei. Într-un laborator din Chieti-Pescara, oamenii de știință au analizat activitatea cerebrală a acestor practicanți de meditație folosind magnetoencefalografia (MEG), o tehnologie capabilă să înregistreze cu mare precizie semnalele electrice ale creierului.
Studiul s-a concentrat pe două forme clasice de meditație: Samatha, o tehnică care se concentrează pe atenția susținută asupra unui obiectiv specific, adesea respirația constantă, cu scopul de a stabiliza mintea și de a atinge o stare profundă de calm și concentrare, și Vipassana, care se bazează pe observarea echilibrată a senzațiilor, gândurilor și emoțiilor pe măsură ce apar, pentru a dezvolta claritatea mentală și o înțelegere mai profundă a experienței.
"Cu Samatha, vă restrângeți câmpul de atenție, oarecum ca și cum ați restrânge fasciculul unei lanterne; cu Vipassana, dimpotrivă, lărgiți fasciculul", explică Karim Jerbi, profesor de psihologie la Universitatea din Montreal și unul dintre coautorii studiului. "Ambele practici angajează activ mecanismele atenționale. În timp ce Vipassana este mai dificilă pentru începători, în programele de mindfulness, cele două tehnici sunt adesea practicate alternativ."
Cercetătorii au înregistrat mai mulți indicatori ai dinamicii creierului, inclusiv oscilațiile neuronale, măsurători ale complexității semnalului și parametri legați de așa-numita "criticalitate", un concept împrumutat din fizica statistică care a fost aplicat neuroștiinței timp de 20 de ani. Criticalitatea descrie sistemele care funcționează eficient la granița dintre ordine și haos, iar în neuroștiință, este considerată o stare optimă pentru procesarea informațiilor într-un creier sănătos.
"Un creier care nu are flexibilitate se adaptează prost, în timp ce prea mult haos poate duce la defecțiuni, ca în epilepsie", a explicat Jerbi într-un comunicat de presă. "În punctul critic, rețelele neuronale sunt suficient de stabile pentru a transmite informații în mod fiabil, dar suficient de flexibile pentru a se adapta rapid la situații noi. Acest echilibru optimizează capacitatea de procesare, învățare și răspuns a creierului."
În timpul experimentului, activitatea cerebrală a călugărilor a fost înregistrată de un sistem MEG de înaltă rezoluție, în timp ce alternau de la un tip de meditație la altul cu scurte perioade de odihnă între ele. Datele au fost apoi procesate cu ajutorul unor instrumente avansate de analiză a semnalului și de învățare automată pentru a extrage diferiți indicatori ai complexității și dinamicii neuronale.
Atingerea unui echilibru
Rezultatele publicate în revista Neuroscience of Consciousness arată că ambele forme de meditație cresc complexitatea semnalelor cerebrale în comparație cu un creier în repaus. Această constatare sugerează că creierul în meditație nu se calmează pur și simplu, ci mai degrabă intră într-o stare dinamică bogată în informații. În același timp, cercetătorii au observat reduceri răspândite ale anumitor parametri legați de organizarea globală a activității neuronale.
Una dintre cele mai izbitoare descoperiri din analiza coeficientului de deviație al criticalității a arătat o distincție clară între Samatha și Vipassana. Acest lucru indică faptul că, deși ambele practici cresc complexitatea creierului, ele fac acest lucru prin configurații dinamice diferite, în concordanță cu experiențele lor subiective. Cu alte cuvinte, Vipassana apropie practicantul de echilibrul dintre stabilitate și flexibilitate, în timp ce Samatha produce o stare oarecum mai stabilă și mai concentrată.
Potrivit cercetătorilor, cu cât creierul se apropie mai mult de această stare critică de echilibru, cu atât funcționează mai receptiv și mai eficient. Acest lucru se reflectă, de exemplu, într-o capacitate mai mare de a schimba sarcinile sau de a stoca informații.
Luate împreună, rezultatele susțin ipoteza care asociază practica meditației cu modulații ale oscilațiilor neuronale, o creștere a complexității activității cerebrale și o modificare a criticalității creierului.
"Deoarece meditația este o stare activă care angajează procese atenționale, ea afectează mai multe aspecte ale funcției cerebrale, ducând la o stare de bine îmbunătățită și la o reducere a stresului și a simptomelor de anxietate și depresie", a spus Jerbi.
Prin analiza practicii antice a meditației cu tehnologie de ultimă oră, studiul aruncă o nouă lumină asupra unei tradiții milenare. "Această combinație unică", a menționat Jerbi, "ne-a permis să documentăm cu o precizie fără precedent ceea ce se întâmplă în creierul care meditează."
Această poveste a apărut inițial pe WIRED en Español și a fost tradusă din spaniolă.