Se așteaptă ca decizia de astăzi a FOMC să lase ratele dobânzilor neschimbate la 3,50-3,75%, dar adevărata poveste constă în decalajul tot mai mare dintre ceea ce semnalează Fed și ceea ce prețuiesc piețele. Această tensiune este acum testată de o nouă creștere a prețurilor petrolului, deoarece riscurile geopolitice refuză să dispară.
Această întâlnire are o greutate suplimentară, deoarece este probabil ultima a lui Jerome Powell în calitate de președinte înainte ca mandatul său să se încheie pe 15 mai. Mai degrabă decât să stabilească o nouă direcție, Powell este probabil să mențină o poziție neutră, flexibilă, lăsând efectiv discreția politicii noului președinte Kevin Warsh. Acest lucru crește riscul ca întâlnirea în sine să devină un non-eveniment, mai degrabă decât un punct de cotitură.
Dar contextul se schimbă. Cu țițeiul Brent depășind din nou 110 dolari, argumentul că inflația este pur tranzitorie devine mai greu de susținut. Cu cât conflictul din Iran se prelungește, cu atât este mai mare riscul ca presiunile asupra prețurilor alimentate de energie să se încorporeze în perspectiva mai largă a inflației.
Aici devine cea mai evidentă deconectarea. Proiecțiile Fed din martie indică încă o reducere a ratei în acest an, o opinie susținută de majoritatea economiștilor. Piețele, însă, se îndreaptă în direcția opusă. Viitoarele fonduri Fed implică acum o probabilitate de aproape 80% ca ratele să rămână neschimbate la nivelurile actuale până la sfârșitul anului, șansele unei reduceri scăzând și mai mult pe măsură ce prețurile petrolului cresc. Acest lucru reflectă un scepticism tot mai mare față de narațiunea „tranzitorie” a Fed.
În timp ce factorii de decizie politică se așteaptă ca inflația determinată de energie să dispară odată ce tensiunile geopolitice se vor atenua, traderii pariază din ce în ce mai mult că presiunile persistente ale prețurilor vor obliga Fed să-și revizuiască perspectivele, reducând sau eliminând potențial reducerile proiectate.
Întrebarea cheie este dacă această întâlnire marchează începutul acestei schimbări. Powell poate alege să se țină de cadrul existent, subliniind că presiunile inflaționiste sunt temporare și dependente de date. O astfel de poziție ar putea fi interpretată ca dovish, întărind așteptările că relaxarea politicii rămâne pe masă și cântărind asupra dolarului.
Alternativ, o schimbare subtilă în ton - recunoașterea faptului că șocurile energetice geopolitice pot fi mai persistente - ar putea avea un impact disproporționat asupra pieței. Chiar și o ajustare modestă ar putea determina piețele să evalueze și mai mult reducerile ratelor, sprijinind randamentele și ridicând dolarul.
Pentru comercianți, EUR/USD este un punct central. Atâta timp cât se menține 1,1662, revenirea de la 1,1408 rămâne intactă, cu o depășire a rezistenței de 1,1848 deschizând calea către 1,2081. Cu toate acestea, o depășire fermă a 1,1662 va sugera că revenirea de la 1,1408 s-a încheiat ca o mișcare corectivă. Asta ar aduce mai întâi retestarea minimei de 1,1408.