Un grup de astronomi profesioniști și amatori din Japonia a descoperit dovezi că un obiect mic și îndepărtat din Sistemul Solar exterior este înconjurat de o atmosferă subțire. Descoperirea este surprinzătoare, deoarece obiectul este prea mic pentru a reține gazul pentru mult timp, ridicând noi întrebări despre modul și momentul în care s-a format această atmosferă. Vor fi necesare observații viitoare pentru a înțelege mai bine compoziția și originea sa.
Cu mult dincolo de orbita lui Neptun, mii de corpuri înghețate cunoscute sub numele de obiecte trans-neptuniene (TNO) orbitează Soarele. Pluto este cel mai cunoscut exemplu și este unul dintre puținele cu o atmosferă subțire confirmată. Pentru majoritatea TNO-urilor, totuși, combinația de temperaturi extrem de scăzute și gravitație slabă face improbabil ca acestea să rețină gaze. Ca urmare, oamenii de știință se așteaptă în general ca aceste obiecte îndepărtate să fie fără aer.
Astronomii au profitat de o oportunitate rară de a testa această ipoteză folosind un TNO numit (612533) 2002 XV 93. Acest obiect, prescurtat frecvent 2002 XV 93, măsoară aproximativ 500 km lățime, mult mai mic decât Pluto, care măsoară 2.377 km. La 10 ianuarie 2024, 2002 XV 93 a trecut direct în fața unei stele de fundal, așa cum a fost văzută din Japonia. Evenimente ca acesta, cunoscute sub numele de ocultări stelare, permit oamenilor de știință să studieze obiecte îndepărtate în detaliu. Dacă obiectul nu are atmosferă, lumina stelei ar trebui să dispară brusc pe măsură ce este blocată. Dacă este prezentă o atmosferă, lumina stelelor se estompează mai treptat pe măsură ce trece prin gazul înconjurător.
O echipă de cercetare condusă de Ko Arimatsu de la Observatorul Astronomic NAOJ Ishigakijima a observat acest eveniment din mai multe locații din Japonia. Măsurătorile lor au arătat un model consistent cu estomparea treptată așteptată atunci când lumina trece printr-o atmosferă subțire. Aceste rezultate sugerează cu tărie că 2002 XV 93 este înconjurat de un strat de gaz.
Analize suplimentare indică faptul că această atmosferă nu ar trebui să dureze mult. Calculele sugerează că s-ar disipa în mai puțin de 1000 de ani, cu excepția cazului în care este reaprovizionată continuu. Aceasta înseamnă că atmosfera trebuie să se fi format sau să fi fost reînnoită relativ recent. Datele de la telescopul spațial James Webb oferă o altă piesă a puzzle-ului. Observațiile nu arată nicio dovadă a gazelor înghețate de la suprafață care s-ar putea transforma încet în vapori și ar susține o atmosferă. Acest lucru îi lasă pe oamenii de știință să ia în considerare alte explicații. O posibilitate este ca materialul din interiorul obiectului să fi fost adus la suprafață, eliberând gaz. O altă posibilitate este ca un impact de cometă să fi livrat sau eliberat suficient material pentru a crea o atmosferă temporară. Vor fi necesare mai multe observații pentru a determina care scenariu este corect și pentru a înțelege mai bine modul în care un obiect atât de mic și îndepărtat poate reține pe scurt o atmosferă.