În pădurile de primăvară, sincronizarea este esențială. Multe insecte, în special omizile, eclozează exact când frunzele copacilor sunt tinere, fragede și pline de nutrienți. Această aliniere perfectă le oferă acces imediat la hrană, permițându-le să înceapă să se hrănească imediat. Dar stejarii au un răspuns surprinzător atunci când omizile devin prea abundente.
Dacă un copac se confruntă cu o infestare puternică într-un an, își modifică programul primăvara următoare, amânând apariția frunzelor cu aproximativ trei zile. Pentru omizi, această mică întârziere are consecințe mari. Când eclozează, frunzele de care depind sunt încă sigilate în muguri, lăsându-le fără nimic de mâncare. Această ajustare simplă se dovedește remarcabil de eficientă. O întârziere de doar câteva zile reduce brusc supraviețuirea omizilor și reduce daunele cauzate copacilor de hrănire cu aproximativ 55%.
Aceste descoperiri au fost raportate de o echipă internațională de cercetare în revista *Nature Ecology & Evolution*.
**Copacii răspund activ amenințărilor insectelor**
"Tactica de amânare este mai eficientă pentru stejar decât o apărare chimică, cum ar fi taninurile amare din frunze", spune Dr. Soumen Mallick, un postdoc la Biocentrul Universității din Würzburg și autorul principal al studiului. Producerea mai multor taninuri ar necesita o investiție energetică mare din partea copacului, făcând ca sincronizarea să fie o apărare mai eficientă.
"Această descoperire schimbă fundamental înțelegerea noastră anterioară a debutului primăverii în pădure", spune cercetătorul din Würzburg. În loc să răspundă pur și simplu la temperatură și vreme, copacii își pot ajusta, de asemenea, sincronizarea pe baza amenințărilor biologice, cum ar fi focarele de insecte.
**Datele satelitare dezvăluie modele la nivelul întregii păduri**
Pentru a descoperi aceste modele, cercetătorii au combinat studii ecologice cu tehnologie avansată de teledetecție. În trecut, oamenii de știință se bazau pe observații detaliate la sol ale copacilor individuali. În acest caz, echipa a monitorizat o zonă mult mai mare, acoperind 2.400 de kilometri pătrați în Bavaria de Nord, folosind sateliții radar Sentinel-1. Acești sateliți sunt deosebit de utili, deoarece pot captura date precise despre coroanele copacilor chiar și prin stratul dens de nori.
Pe parcursul a cinci ani, din 2017 până în 2021, cercetătorii au colectat 137.500 de observații. Datele au avut o rezoluție de 10x10 metri per pixel, potrivindu-se aproximativ cu dimensiunea unei singure coroane de copac. În total, au fost analizați 27.500 de pixeli pe 60 de situri forestiere. Anul 2019 a oferit o oportunitate cheie de a observa acest proces în acțiune, deoarece un focar major de molie țigănească a lovit regiunea.
"Senzorii radar au înregistrat exact care copaci au fost dezbrăcați și cum au reacționat în anul următor", spune profesorul Jörg Müller, președinte al Biologiei Conservării și Ecologiei Forestiere de la Universitatea din Würzburg (Germania) și co-autorul principal al studiului.
**Sincronizarea pădurii reflectă un război evolutiv**
Rezultatele ajută la explicarea de ce pădurile nu devin întotdeauna verzi la fel de repede pe cât ar putea sugera temperaturile în creștere. Această perspectivă este importantă pentru eforturile de conservare, deoarece multe modele existente se concentrează în principal pe factori de mediu, cum ar fi temperatura, trecând cu vederea interacțiunile dintre plante și insecte.
Copacii sunt prinși într-un act de echilibru. Condițiile mai calde legate de schimbările climatice încurajează creșterea mai timpurie a frunzelor, în timp ce presiunea insectelor împinge copacii să o amâne. Un avantaj al acestei strategii este flexibilitatea sa. Copacii amână doar înfrunzirea după infestări reale, ceea ce împiedică insectele să se adapteze la schimbare în timp.
"Această interacțiune dinamică este un exemplu al rezistenței și adaptabilității ridicate a pădurii într-o lume în schimbare", spune profesorul Andreas Prinzing, Universitatea din Rennes (Franța), celălalt co-autor principal al studiului.
Cercetările viitoare au ca scop explorarea acestor mecanisme în detalii și mai mari.