Un glob fascinant și neclasificabil, descoperit în Golful Alaska, nu este un obiect extraterestru, așa cum unii au speculat, ci rămășițele unui animal slab documentat.
Acum trei ani, în timpul unei expediții pe fundul Golfului Alaska, un submarin a detectat un glob de aur care contrasta cu rocile din jur. Suprafața sa netedă, organică, nu semăna cu cea a niciunui animal cunoscut; echipa l-a recuperat imediat pentru studiu. Acum, în sfârșit, știm ce era.
Un studiu recent, care încă așteaptă evaluarea inter pares, exclude originea extraterestră sugerată de utilizatorii rețelelor sociale la acea vreme. Cercetătorii au concluzionat că globul misterios este, de fapt, rămășițele organice ale speciei *Relicanthus daphneae*, o anemonă de mare gigantică și rară, care locuiește în adâncurile mării.
Această specie poate atinge 30 de centimetri în diametru și trăiește între 1.600 și 4.000 de metri adâncime. Biologia sa uimește specialiștii, deoarece nu se încadrează exact în regulile care definesc anemonele și coralii. De la descoperirea sa, oamenii de știință s-au chinuit să o clasifice, iar originea sa evolutivă rămâne incertă.
Înainte de studiu, nu exista nicio legătură între globul de aur și anemona gigantică. Raportul detaliază că un examen inițial a găsit spirocite – celule ultra-specializate pe care le au doar cnidarienii (grupul de animale format din anemone, corali și meduze). Această descoperire a exclus posibilitatea ca acesta să fie un ou sau un biofilm, așa cum se credea inițial. Echipa a secvențiat apoi ADN-ul materialului pentru a căuta potriviri în baze de date. Genomurile mitocondriale complete au arătat o potrivire de 99,9% cu *Relicanthus daphneae*. Dovezile au indicat că globul face parte dintr-o anemonă rară și slab documentată. Cu toate acestea, rămășițele nu se potriveau cu nicio structură cunoscută a acestei specii sau a altor anemone.
Pentru a rezolva enigma, cercetătorii au revizuit un specimen colectat cu ani mai devreme și l-au studiat din nou. Au găsit fragmente dintr-o cuticulă aurie multi-laminată pe care anemona o produsese în jurul bazei sale. Apoi, s-au uitat la exemplare vii și au descoperit că, pe măsură ce se mișcă de-a lungul fundului, *R. daphneae* lasă în urmă această cuticulă, care rămâne pe roci până când se dezintegrează sau este îngropată.
Așadar, faimosul „obiect extraterestru” din Golful Alaska s-a dovedit a fi cuticula detașată a unui animal puțin studiat și profund enigmatic. Descoperirea a făcut posibilă o mai bună caracterizare a speciei *Relicanthus daphneae* și a explicat de ce niciun specimen nu a păstrat stratul auriu: anemona îl pierde pe măsură ce se mișcă și, uneori, acea structură se scufundă și ia forma unei capsule care arată ca ceva din altă lume.
„Aceste descoperiri subliniază măsura în care biodiversitatea și biologia organismelor faunei obscure din adâncurile mării rămân în mare măsură nerezolvate”, concluzionează raportul. Conform estimărilor științifice, peste 80% din ocean rămâne necartografiat, neobservat și neexplorat direct.
Această poveste a apărut inițial pe WIRED en Español și a fost tradusă din spaniolă.