Conceptul de "Orașul de 15 Minute" a câștigat o rezonanță globală ca un model pentru comunități mai locuibile și sustenabile, plasând elementele esențiale ale vieții de zi cu zi – precum magazine alimentare, școli, restaurante și parcuri – la o distanță accesibilă de rezidenți. Ideea vizează cartiere în care oamenii își pot satisface majoritatea nevoilor zilnice într-o plimbare de 15 minute, o cursă de bicicletă sau o călătorie cu transportul public de la domiciliu, reducând dependența de automobil și îmbunătățind calitatea vieții. Cu toate acestea, cercetările de la Florida Atlantic University sugerează că formula pentru o viață cu adevărat locală ar putea fi mai simplă – și mai specifică – decât presupun mulți planificatori.
Pentru a înțelege mai bine cum funcționează "Orașul de 15 Minute" în practică, cercetătorii au examinat modul în care designul urban și condițiile socio-economice influențează "captarea deplasărilor interne", adică procentul de călătorii care încep și se termină în același cartier. Studiul a analizat aproape 200 de zone de stații de tranzit, acoperind zone de 1 milă în jurul a 96 de stații, atât în zona metropolitană Portland, cât și în zona metropolitană Washington, D.C. Folosind date de mobilitate la scară largă de la StreetLight Data, cercetătorii au putut observa mii de deplasări reale pe locație, oferind o imagine mult mai detaliată a comportamentului de călătorie decât metodele tradiționale de sondaj.
Cercetătorii au evaluat apoi factori precum densitatea locurilor de muncă, conectivitatea stradală, venitul și accesibilitatea locurilor de muncă prin intermediul transportului public, aplicând tehnici de învățare automată pentru a identifica cei mai puternici predictori ai călătoriilor locale. Această abordare a permis echipei nu doar să determine ce factori sunt asociați cu călătoriile locale, ci și punctele la care acești factori încep să influențeze semnificativ dacă oamenii își desfășoară activitățile zilnice în cartierele lor.
Rezultatele studiului, publicate în Journal of Urban Mobility, relevă că cel mai puternic predictor al satisfăcerii nevoilor zilnice aproape de casă este concentrarea locurilor de muncă dintr-un cartier. Studiul a constatat, de asemenea, că rețelele stradale conectate au fost al doilea cel mai puternic predictor al mediului construit pentru călătoriile locale, consolidând cercetările anterioare care arată că rețelele stradale "walkable" (potrivite pentru mers pe jos) și bine conectate joacă un rol esențial în susținerea activității la nivel de cartier.
"Ceea ce se conturează este o imagine clară și, într-un fel, neașteptată", a declarat Louis A. Merlin, autor principal și profesor asociat în Departamentul de Planificare Urbană și Regională din cadrul Colegiului de Științe Charles E. Schmidt al FAU. "În ambele regiuni, densitatea locurilor de muncă iese constant în evidență ca fiind cel mai puternic predictor al călătoriilor locale. Cartierele cu mai multe locuri de muncă au o probabilitate mult mai mare de a funcționa ca medii autonome, în care oamenii trăiesc, lucrează, fac cumpărături și socializează fără a părăsi zona. Ceea ce arată această cercetare este că proximitatea față de locurile de muncă ar putea face mult mai multă muncă grea decât ne-am imaginat. Dacă ne dorim comunități în care oamenii pot trăi cu adevărat local, trebuie să ne concentrăm pe unde și cum este concentrată activitatea economică – și cum interacționează aceasta cu transportul public și rețeaua stradală. Acolo se află adevăratul levier."
Constatările diferă de studiile anterioare la scară largă asupra dezvoltărilor cu utilizare mixtă, reflectând probabil atât utilizarea datelor de mobilitate mai granulare, cât și concentrarea studiului asupra cartierelor orientate spre transportul public.
"Abilitatea de a captura mii de deplasări observate pe locație, în loc să ne bazăm pe eșantioane de sondaj mai mici, oferă o imagine mai detaliată a comportamentului de călătorie de zi cu zi, în special a deplasărilor scurte pe jos, care sunt adesea subreprezentate în sursele de date tradiționale", a afirmat Merlin. Mersul pe jos a apărut ca fiind modul dominant de deplasare locală în ambele regiuni, reprezentând peste 86% din deplasările interne. Acest lucru consolidează un principiu de bază al "Orașului de 15 Minute": proximitatea, atunci când este combinată cu un design urban de susținere, încurajează în mod natural mișcarea nemotorizată.
Studiul identifică, de asemenea, un plafon practic pentru densitatea locurilor de muncă, constatând că nivelurile de activitate a deplasărilor interne se stabilizează la aproximativ 11.600 de locuri de muncă pe kilometru pătrat – sugerând că, dincolo de un anumit punct, simpla adăugare de mai multe locuri de muncă nu localizează mai mult călătoriile.
"Acest studiu este semnificativ deoarece conectează conceptul de comunități de 15 minute cu comportamentul de călătorie observat în jurul stațiilor de tranzit și oferă informații practice despre modul în care oamenii se deplasează în aceste zone. În loc să examineze pur și simplu serviciile din apropiere, acesta analizează dacă oamenii fac efectiv deplasări în aceste cartiere din zona stațiilor", a declarat Mary A. Asumang, co-autoare și studentă la cercetare în cadrul Departamentului de Planificare Urbană și Regională al FAU. "Utilizând captarea deplasărilor interne, măsuri ale mediului construit bazate pe GIS, date de călătorie StreetLight și modele de învățare automată, studiul identifică caracteristicile cartierelor – cum ar fi densitatea locurilor de muncă, conectivitatea stradală și accesul la transportul public – care susțin mai multe deplasări locale în zonele stațiilor de tranzit de 1 milă. Constatările oferă dovezi mai solide despre modul în care deciziile privind utilizarea terenurilor și transportul pot lucra împreună pentru a crea comunități mai "walkable" și de susținere a transportului public."
Privind spre viitor, cercetătorii subliniază necesitatea unei investigații continue, utilizând date de mobilitate la scară largă, în special pentru a rafina modul în care este măsurată utilizarea mixtă a terenurilor și pentru a înțelege mai bine cum pasagerii transportului public leagă deplasările regionale și locale. Pe măsură ce orașele continuă să investească în dezvoltare "walkable" și orientată spre transportul public, studiul oferă o concluzie clară: construirea unor comunități cu adevărat locale poate depinde mai puțin de asamblarea mixului corect de utilizări – și mai mult de asigurarea că oportunitatea însăși este la îndemână.