Aurul se tranzacționează din nou peste 3.400 de dolari la sfârșitul săptămânii. Limita superioară a intervalului de tranzacționare, în care prețul a fluctuat din aprilie, este aproape de 3.430 de dolari. Semnalele lui Jerome Powell despre o reducere a ratei dobânzii, presiunea fără precedent din partea Casei Albe asupra Fed și nivelul ridicat continuu al riscurilor geopolitice au readus prețul la acest nivel.
Introducerea de către Washington a tarifelor de 50% împotriva Indiei riscă să aprofundeze și mai mult diviziunea dintre Vest și Est, precum și procesele asociate de de-dolarizare și diversificare a rezervelor de aur și valută de către băncile centrale în favoarea metalelor prețioase. Pentru prima dată din 1996, băncile centrale dețin mai mult aur (aproximativ 25%) decât obligațiuni guvernamentale americane (aproximativ 20%) în rezervele lor de aur și valută. Pentru comparație, între 2008 și 2015, acest raport a fluctuat între 10% și 30%, respectiv.
Cumpărătorii de aur își trag puterea din dinamica curbei randamentelor americane. Randamentele la Trezoreriile pe 2 și 10 ani sunt în scădere. Piața pictează un fundal stagflaționist, care este cea mai bună hrană pentru pasionații de aur.
Capacitatea aurului de a sparge zona de rezistență de peste 3.430 de dolari va fi un semnal important al pregătirii pieței de a reveni la un raliu după patru luni de luptă. Dar merită să fim precauți cu pariurile optimiste timpurii la aceste niveluri. Formal, există acum o șansă mai mare de o altă retragere la capătul inferior al intervalului, la 3.300-3.315 dolari. În același timp, investitorii ar trebui să își amintească faptul că, indiferent de modul în care are loc spargerea, mișcarea ulterioară ar putea fi foarte puternică, având în vedere cât timp piața aurului și-a adunat forțele, rămânând într-un trend lateral.