Timp de aproape 100 de ani, oamenii de știință au fost intrigați de fosilele de *Paranthropus robustus*, o rudă robustă și îndepărtată a primilor oameni. Acest hominin care mergea în poziție verticală era construit pentru a mesteca alimente dure, echipat cu maxilare puternice și dinți mari acoperiți cu smalț gros. Cercetătorii cred că a trăit în Africa de Sud între 2,25 milioane și 1,7 milioane de ani în urmă.
Arhiva de fosile din Africa de Sud păstrează o gamă extraordinară de rude umane timpurii. Acestea includ *Australopithecus prometheus*, *A. africanus* (cel mai bine cunoscut pentru copilul Taung), *A. sediba* și *P. robustus*. Specii ulterioare, cum ar fi *Homo habilis*, *Homo erectus/ergaster*, *Homo naledi* și, în cele din urmă, *Homo sapiens* (oamenii moderni) apar, de asemenea, în arhivă. Aceste fosile dezvăluie etape cheie în călătoria noastră evolutivă – de la mersul pe două picioare la fabricarea de unelte și dezvoltarea unor creiere mai mari. În timp, această linie a dus la apariția lui *Homo sapiens* în Africa de Sud cu aproximativ 153.000 de ani în urmă.
Când fosilele *P. robustus* au fost dezgropate pentru prima dată în 1938, au ridicat întrebări care au persistat generații întregi. Cât de multă variație a existat în cadrul acestei specii? Diferențele de dimensiune au fost legate de sexul biologic sau de dovezi ale mai multor specii? Ce trăsături genetice au diferențiat *P. robustus* de alți hominini timpurii și de primii membri ai genului *Homo*?
Cercetătorii au căutat mult timp indicii genetice pentru a răspunde la aceste întrebări, dar ADN-ul antic nu supraviețuiește bine în climatul cald al Africii. Pentru a depăși această limitare, o echipă de oameni de știință africani și europeni a apelat la o metodă diferită: paleoproteomica, studiul proteinelor antice. Ei au extras cu succes proteine din smalțul a patru dinți *P. robustus* găsiți în Swartkrans Cave, parte a Cradle of Humankind din Africa de Sud. Spre deosebire de ADN, proteinele pot supraviețui milioane de ani, deoarece se leagă strâns de oase și smalț, făcându-le mai rezistente la căldură și descompunere.
Una dintre aceste proteine antice a dezvăluit sexul fosilelor, arătând că doi dintre indivizi erau bărbați, iar doi erau femei.
Această lucrare marchează un pas important în cercetarea originilor umane. Oferă unele dintre cele mai vechi date moleculare recuperate vreodată din Africa, permițând oamenilor de știință să reexamineze modul în care rudele umane timpurii au variat și modul în care ar fi putut fi legate unele de altele - sau chiar au reprezentat mai multe specii.
Secvențele proteice au dezvăluit, de asemenea, diferențe genetice interesante. O genă, responsabilă pentru producerea enamelinei (o proteină cheie de formare a smalțului), a variat între specimene. Două fosile au împărtășit o secvență de aminoacizi găsită la oameni, cimpanzei și gorile, în timp ce celelalte au avut o versiune până acum unică pentru *Paranthropus*. Chiar mai remarcabil, o fosilă a purtat ambele variante ale aminoacidului. Acest lucru a oferit prima dovadă a heterozigoției - două versiuni ale unei gene - păstrate în proteine care au 2 milioane de ani.
Mutațiile în secvențele de proteine pot semnala divergența evolutivă. Ceea ce a apărut inițial ca o mutație exclusivă pentru *P. robustus* s-a dovedit a varia între indivizii din același grup. Acest lucru sugerează că *P. robustus* poate să nu fi fost o singură specie uniformă, ci un amestec de populații cu origini diferite.
Combinând datele moleculare cu anatomia fizică (morfologia), oamenii de știință pot crea acum o imagine mai detaliată a relațiilor umane timpurii. Lucrările viitoare vor implica analiza proteinelor de smalț de la fosile suplimentare *P. robustus* găsite în alte situri din Africa de Sud pentru a testa aceste descoperiri.
Echipa de cercetare a avut mare grijă să păstreze aceste fosile de neînlocuit, urmând reglementări stricte din Africa de Sud și minimizând cantitatea de material eșantionat. Laboratoarele locale și cercetătorii africani au jucat roluri centrale pe tot parcursul proiectului, asigurându-se că atât știința, cât și beneficiile rămân strâns legate de patrimoniul continentului. Efectuarea de cercetări moleculare avansate în Africa pe fosile africane reprezintă o mișcare importantă către transformarea și decolonizarea domeniului paleontologiei. Acesta consolidează expertiza locală, încurajează colaborarea echitabilă și asigură că descoperirile continuă să îmbogățească regiunile de unde provin.
Prin îmbinarea datelor moleculare și morfologice, acest studiu oferă un nou model pentru explorarea diversității antice în rândul homininilor timpurii. Descoperirile sugerează că arborele nostru genealogic antic a fost mai complex decât se credea anterior - și potențial mult mai bogat. Pe măsură ce tehnicile în paleoproteomică continuă să avanseze, cercetătorii se așteaptă la mai multe revelații despre strămoșii îndepărtați care au modelat povestea umană. Deocamdată, misterul *Paranthropus robustus* a devenit mai profund, mai complex și infinit mai fascinant.