Oceanele lumii ar putea juca un rol mai important în schimbările climatice decât se credea anterior, accelerând în tăcere încălzirea globală prin procese care abia acum devin evidente. Un nou studiu publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences dezvăluie un factor important al producției de metan în largul oceanului.
Cercetătorii de la Universitatea din Rochester, inclusiv Thomas Weber, profesor asociat în cadrul Departamentului de Științe ale Pământului și Mediului, împreună cu studentul absolvent Shengyu Wang și cercetătorul postdoctoral Hairong Xu, au identificat un mecanism care ar putea deveni mai activ pe măsură ce planeta se încălzește. Acest lucru ridică îngrijorări cu privire la o buclă de feedback care ar putea intensifica schimbările climatice.
Metanul este un gaz cu efect de seră extrem de puternic. Ani de zile, oamenii de știință au fost nedumeriți de o contradicție. Apele de suprafață ale oceanelor, care conțin mult oxigen, eliberează în mod constant metan în atmosferă. Acest lucru este neașteptat deoarece metanul este produs de obicei în medii care nu au oxigen, cum ar fi zonele umede sau sedimentele oceanice adânci.
**Microbii și fosfatul stimulează producția de metan**
Pentru a investiga acest mister, echipa lui Weber a analizat un set global de date și a folosit modele computerizate. Rezultatele lor indică un proces microbian specific. Anumite bacterii produc metan pe măsură ce descompun materialul organic, dar acest lucru se întâmplă numai atunci când fosfatul, un nutrient esențial, este deficitar.
"Aceasta înseamnă că deficitul de fosfat este butonul principal de control pentru producția și emisiile de metan în largul oceanului", spune Weber. Aceste constatări remodelează modul în care oamenii de știință se gândesc la metanul din ocean. În loc să fie rară, producția de metan în apele bogate în oxigen poate fi frecventă în regiunile în care nivelurile de fosfat sunt scăzute.
**Încălzirea oceanelor poate crește emisiile de metan**
Cercetarea analizează, de asemenea, modul în care acest proces ar putea evolua într-o lume în încălzire. Schimbările climatice încălzesc oceanul de la suprafață în jos, ceea ce crește diferența de densitate dintre apa de suprafață și straturile mai adânci.
"Schimbările climatice încălzesc oceanul de sus în jos, crescând diferența de densitate dintre apele de suprafață și cele adânci", spune Weber. "Se așteaptă ca acest lucru să încetinească amestecarea verticală care transportă nutrienți precum fosfatul de la adâncime."
Cu mai puțină amestecare, mai puțini nutrienți ajung la suprafață. Conform modelului echipei, acest lucru ar putea lăsa apele de suprafață din ce în ce mai sărace în fosfat, creând condiții ideale pentru creșterea microbilor producători de metan.
**O potențială buclă de feedback climatică**
Dacă se întâmplă acest lucru, oceanul ar putea elibera mai mult metan în atmosferă. Deoarece metanul este un gaz cu efect de seră atât de puternic, acest lucru creează un ciclu îngrijorător. Oceanele mai calde duc la mai multe emisii de metan, care contribuie apoi la încălzirea suplimentară. Studiul evidențiază modul în care procesele microscopice din ocean pot avea impact global de anvergură.
**O piesă lipsă în modelele climatice**
Important, acest tip de feedback nu este încă inclus în majoritatea modelelor climatice majore. Pe măsură ce oamenii de știință lucrează pentru a îmbunătăți predicțiile, contabilizarea interacțiunilor de acest tip ar putea fi esențială pentru a înțelege cât de repede și cât de grav va progresa schimbarea climatică.
"Munca noastră va ajuta la umplerea unui gol cheie în predicțiile climatice, care adesea trec cu vederea interacțiunile dintre mediul în schimbare și sursele naturale de gaze cu efect de seră în atmosferă", spune Weber.