Cercetătorii de la Universitatea Texas A&M au lansat o ipoteză surprinzătoare: oamenii ar putea deține puteri de vindecare ascunse, comparabile cu cele ale faimosului supererou Marvel, Wolverine. Aceștia susțin că organismul uman ar putea avea o capacitate neexplorată de a regenera țesuturi deteriorate.
De secole, incapacitatea de a regenera membre sau părți ale corpului pierdute a fost considerată o limitare fundamentală pentru oameni și alte mamifere. Spre deosebire de creaturi precum salamandrele, care pot regenera membre întregi, oamenii își vindecă de obicei rănile prin formarea de țesut cicatricial. Cu toate acestea, o echipă de cercetători de la Facultatea de Medicină Veterinară și Științe Biomedicale a Universității Texas A&M sugerează că abilitățile regenerative latente ar putea exista în corpul uman, dar ar fi fost dezactivate.
Descoperirile preliminare indică faptul că celulele implicate în procesul de vindecare ar putea fi reprogramate pentru a reconstrui țesutul deteriorat, în loc să formeze doar cicatrici. Profesorul Ken Muneoka a subliniat importanța acestei întrebări, afirmând: „De ce unele animale se pot regenera, iar altele, în special oamenii, nu, este o întrebare importantă care se pune încă de pe vremea lui Aristotel”.
**Experimente pe șoareci deschid noi perspective**
În cadrul unor experimente riguroase efectuate pe șoareci, oamenii de știință au reușit să dezvolte un tratament în două etape. Acesta a dus la regenerarea cu succes a osului, ligamentelor și structurilor articulare după o amputare. Deși țesutul regenerat nu a fost o copie perfectă a structurii originale, iar oamenii sunt încă departe de a egala abilitatea instantanee de regenerare a lui Wolverine, cercetătorii sunt optimiști. Ei consideră că aceste rezultate sugerează că regenerarea la mamifere ar putea fi un proces mult mai realizabil decât se credea anterior.
În mod normal, în cazul mamiferelor, leziunile declanșează fibroza, un proces prin care celulele fibroblastice închid rapid rănile, formând țesut cicatricial. Acest mecanism, deși protejează organismul, împiedică refacerea structurilor pierdute. La speciile cu capacitate de regenerare, cum ar fi salamandrele, celule similare formează o structură numită blastemă, care servește drept platformă pentru regenerarea țesutului.
Oamenii de știință au utilizat doi factori de creștere naturali pentru a ghida celulele de șoarece către această cale regenerativă. Primul tratament a stimulat formarea unei structuri asemănătoare blastemei după ce rana s-a vindecat. Al doilea tratament a determinat apoi aceste celule să înceapă procesul de construire a țesutului nou.
**„Capacitatea nu lipsește – este doar ascunsă”**
Una dintre cele mai semnificative descoperiri ale studiului este faptul că celulele stem necesare par să fie deja prezente în organism. Profesorul Larry Suva, co-autor al studiului, a declarat că rezultatele pun sub semnul întrebării ipotezele de lungă durată referitoare la limitele procesului de vindecare la mamifere. El a adăugat: „Capacitatea nu lipsește – este doar ascunsă”.
Chiar dacă cercetarea se află într-un stadiu incipient, oamenii de știință cred că aceasta ar putea conduce, în cele din urmă, la dezvoltarea unor tratamente capabile să reducă formarea cicatricilor și să îmbunătățească semnificativ procesul de vindecare în cazul leziunilor grave. Concluzia echipei este că regenerarea nu este o abilitate biologică pierdută, ci o putere latentă, ascunsă în interiorul mamiferelor, inclusiv al oamenilor.